SPIONAJ ECONOMIC IN ROMANIA
Comentariu despre spionajul economic - Valentin Vasilescu, pilot de
aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în
ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia
1992 şi după cum se prezintă - "actualmente deţinut politic al regimului
capitalist post-decembrist şi şomer".
"Recent, Securitatea românească, transformată după intrarea României în
NATO într-o uniune a scenariştilor de la Hollywood, a turnat presei o poveste
incredibilă de spionaj economic cu un cetăţean rus prins pe aeroportul Otopeni
cu hărţi clasificate despre zăcămintele de cupru din România. În deceniul 2 al
mileniului 3 a spune că un spion rus a încercat să treacă prin filtrul cu raze X
de la aeroport un teanc de hărţi clasificate e o insultă la adresa inteligenţei
românilor. Pentru că şi un elev de clasa a 5-a care are un telefon mobil mai
performant le poate trimite instantaneu, în format electronic, pe internet, la
celălalt capăt al lumii. Așadar, să vă propun să ne aplecăm asupra unui caz de
spionaj adevărat de care Securitatea, sau cum s-o numi ea acum, n-a avut, n-are
şi nici nu va avea vreun interes să se ocupe.
Într-un timp relativ scurt, socialismul reuşise să se impună pe plan
mondial ca sistem economic şi politic, pe 26% din suprafața globului pământesc,
unde trăia 30% din populaţia globului, care producea peste 40% din producţia
industrială mondială. Imediat după şifonarea prestigiului SUA, prin înfrângerea
suferită în războiul din Vietnam, a apărut criza din anii `70 generată de
scumpirea petrolului, care a semănat disperare în administraţia SUA şi a ţărilor
capitaliste dezvoltate.
Cum economiştii occidentali nu aveau nici o soluţie viabilă pe termen
lung, în anul 1973 ieşirea din criză a fost deplasată de către liderii politici
din interiorul economiei SUA şi a ţărilor capitaliste dezvoltate în afara
frontierelor lor. Ei au hotărât că singura cale pentru scoaterea capitalismului
din marea sa criză era distrugerea cu orice preţ a socialismului la nivel global
prin utilizarea unei strategii oculte, prin care întregul cost al crizei
economice să fie pus pe umerii acestuia. Modalitatea de punere în practică a
acestui deziderat era un război secret, minuţios planificat, purtat prin
operaţiuni sub acoperire (Covert Operation), executate simultan de către
Pentagon, CIA, celelalte servicii şi agenţii ale SUA şi omoloagele lor din
ţările membre NATO. Sursa de inspiraţie era Directiva NSC-68/ din 1947, emisă de
preşedintele american Harry Truman, prin care CIA era autorizată să organizeze
operaţiuni de război psihologic în Europa de Est și URSS cu scopul subminării şi
ulterior schimbării regimului politic, distrugerea puterii militare a statelor
vizate şi distrugerea sistemului politic şi social al
acestora.
Şefii de stat şi guverne din Occident au stabilit totodată şi un PLAN DE
ACŢIUNE, în cadrul căruia SUA, în calitate de coordonator al operaţiunii să se
concentreze cu precădere pe situaţia din URSS
R.F. Germania și Anglia urmau să se ocupe (alături de SUA) de R.D.
Germană, Polonia și Cehoslovacia, iar Franţa, Olanda şi Italia (sub conducerea
SUA) de Ungaria, Bulgaria şi România.
Planul de acţiune stabilea că războiul secret dus împotriva economiei
sistemului socialist trebuia să urmeze 4 direcţii de
acţiune.
1. Recâştigarea lumii a treia şi restaurarea dominaţiei capitaliste prin
noi forme neo-coloniale.
2. Reconstrucţia fostelor pieţe de desfacere prin expulzarea societăţilor
aparţinând statelor socialiste.
3. Transformarea zonei ţărilor care au cunoscut regimuri socialiste în
simple pieţe de desfacere pentru produsele industriale ale ţărilor capitaliste
dezvoltate.
4. Preluarea controlului asupra principalelor surse de energie: petrol,
gaze naturale, energie atomică.
Planul de acţiune etapiza războiul secret dus împotriva economiei
sistemului socialist după cum urmează:
I. Etapa pregătitoare, cu o durată estimată la 10-15 ani în care erau
utilizate, în secret, toate căile de subminare a economiei ţărilor
socialiste.
II. Etapa acţiunilor de schimbare fundamentală a Europei socialiste, după
principiul dominoului, prin fabricarea izbucnirii simultane a unor aparente
Revoluţii cu o durată de maximum 1 an.
III. Etapa acţiunilor de Tranziţie a ţărilor socialiste din Europa cu o
durată de 5-8 ani. Obiectivul imediat fiind desfiinţarea CAER-ului, desfiinţarea
Tratatului de la Varşovia, dezmembrarea URSS, dezmembrarea Cehoslovaciei și a
R.S.F Iugoslavia.
IV. Etapa consolidării ocupaţiei occidentale în ţările ”de facto”
cucerite, neutralizarea RUSIEI şi stoparea dezvoltării R.P. Chineze cu o durată
de 10 ani. Urmând ca R.D. Coreeană şi R.D. Vietnam să fie puse sub un control
americano – japonezo – sud-coreean. Alte ţinte colaterale erau Iran, Irak, Libia
şi Siria, acuzate de comunism islamic.
Acest plan de distrugere a adversarului ideologic printr-un război secret
global marchează o premieră mondială în istoria războaielor şi a umanităţii,
fiind considerat drept cea mai îndrăzneaţă concepţie aparţinând unui sistem de
informaţii secret. Pentru că scenariul Revoluţiilor, nimic altceva decât o
operaţiune sub acoperire de mare anvergură, a evidenţiat rafinamentul
diversionist al doctrinei militare a SUA care a reuşit să-şi distrugă inamicul
la el acasă, fără desfăşurări de trupe. Acest război secret a reuşit până în
prezent să distrugă nu numai socialismul ci şi oamenii din Europa de Est și
URSS.
Manualul de istorie ne învață că ideea de război, mai ales de război
secret, provoacă indignare, repulsie, în timp ce ideea de revoluţie se bucură de
apreciere şi publicitate datorită ajutorului adus progresului umanităţii, de
aceea accesul la detaliile revoluţiilor nu este cenzurat. Bizar e faptul că în
România, la informaţiile despre Războiul Secret au avut acces doar liderii
politici de stat şi de guverne, militarii de rang superior, întărind bănuiala că
acesta a fost produsul serviciilor occidentale. Numai aşa se explică ordinul
NATO din 2004 transmis fostelor state socialiste din Europa imediat după ce au
fost admise în această organizaţie de a clasifica toate documentele privitoare
la revoluţiile din Europa din 1989-1991.
Agenția Centrală de Informații a SUA (CIA) era campioana mondială pe
timpul „războiului rece” la capitolul HUMINT (Human Inteligence), adică
spionajul efectuat cu agenţi infiltraţi în ţările socialiste. Misiunea
agenturilor CIA din fiecare stat socialist consta în racolarea de personalităţi
politice, oameni din diferite domenii de activitate a vieţii ştiinţifice,
academice, culturale, sportive şi militare, cu funcţii de decizie la diferite
nivele. Aşa se explică faptul că CIA a reuşit încă pe timpul derulării primei
etape a Planului să recruteze şefi de state şi de guverne, miniştri, generali cu
poziţii importante în armată, poliţie, forţele de securitate şi serviciile
secrete ale statelor socialiste. Cu scopul încurajării şi sprijinirii mişcării
de dizidenţa în ţările socialiste, organizării activităţilor informative în
rândul emigranţilor originari din aceste ţări şi iniţierea unor acţiuni
îndreptate împotriva statelor socialiste prin intermediul acestora, CIA a
înfiinţat o organizaţie denumită TRUST cu filiale în R.F.G. şi
Austria.
Reuşita recrutării cadrelor din ţările ţintă de către CIA a generat
agenţi în aceste state care s-au pus în slujba CIA, a intereselor SUA, pentru
ducerea Războiului Secret împotriva ţării lor, fiind recompensaţi ulterior de
CIA cu cele mai înalte funcţii politice şi administrative din ţările de origine.
De altfel, odată cu trădarea generalului Mihai Pacepa din 1978, SUA au lansat un
nou principiu în istoria naţiunilor stabilind juridic că cel ce acţionează
împotriva securităţii naţionale a propriei sale ţări, nu este trădător, atâta
timp cât el se pune la dispoziţia CIA pentru obţinerea victoriei în războiul
secret. Odată înghiţită această găluşcă, popoarele s-au obişnuit să ia
aparenţele proceselor economice, sociale, politice şi militare drept adevărate,
crezând că aşa-zisa Revoluţie a fost revoluţie şi că aşa-zisa Tranziţie a fost
tranziţie. Numai că, după transformările politice din ţările socialiste europene
în 1989-1991, Europa socialistă fusese transformată peste noapte într-o Europă
emanată. Şi după ce au acaparat puterea politică, emanaţii din România, mai mult
decât ceilalţi din alte ţări foste socialiste, rezultaţi din aparentele
revoluţii, n-au făcut nimic altceva decât exces de zel în accelerarea procesului
de disoluţie a statului.
Agenţia de Informaţii americane a Apărării (DIA) coordonează activitatea
ataşaţilor militari americani, având şi ea ca scop obţinerea de informaţii
HUMINT, prin recrutarea de agenţi în ţările de interes. După anul 1990, rolul
CIA în Europa de Est a fost preluat de DIA, numărul mare al agenţilor recrutaţi
în aceste ţări fiind condiţie a procesului de extindere a NATO. Directiva
secretă a Departamentului de Stat al Apărării codificată 3600.1 (Operaţiuni
Informaţionale) autorizează armata SUA să organizeze şi în prezent operaţiuni
clandestine de influenţare prin propagandă şi prin alte mijloace a opiniei
publice şi a liderilor din ţările aliate ale SUA.
Termenul de spionaj tehnologic (TECHINT-Technical Intelligence) a fost
inventat de Pentagon pentru a defini, iniţial, rezultatul culegerii, evaluării,
analizării şi interpretării informaţiilor ştiinţifico-tehnice referitoare la
echipamentele de luptă a celorlalte state. Se aveau în vedere cercetările
ştiinţifice şi aplicative (caracteristicile, capabilităţile şi limitările
tuturor sistemelor şi materialelor astfel obținute), precum şi metodologia
utilizată în procesul lor de producţie. Ulterior, militarii americani nu s-au
mai limitat doar la echipamentul de luptă în sine, ci urmăreau schema întregului
proces de dezvoltare-producţie, viteza de producţie şi modul în care aplicaţii
civile ale subansamblelor echipamentului vizat ar fi influenţat dezvoltarea
economică a statului respectiv.
Experienţa şi instrumentele spionajului tehnologic ale Pentagonului au
fost extinse de la industria de apărare la întreaga economie a statelor
socialiste, devenind spionaj economic. Priorităţile TECHINT s-au axat pe:
cunoaşterea proiectelor macro-economice socialiste cu scopul blocării finanţării
lor și intervenţia cu rea credinţă în organizarea licitaţiilor pentru atribuirea
contractelor (oare de unde or fi învăţat să trucheze licitaţiile administraţiile
centrale şi locale române în zilele noastre ?) la care participau firme din
state socialiste, obţinând astfel eliminarea lor de pe pieţele internaţionale.
Nu mai e nici un secret faptul că în 1984 administraţia SUA a convins FMI şi
Banca Mondială să modifice unilateral acordul de împrumut cu România, obligând-o
să returneze în avans datoria de 8 miliarde USD. Acest fapt a condus la
înrăutăţirea nivelului de trai al românilor, fiind unul din argumentele
demonizării preşedintelui Nicolae Ceauşescu de către propaganda
americană.
Oficiul Naţional de Cercetare (NRO) este subordonat Pentagonului şi
coordonează proiectarea, construirea, dezvoltarea şi operarea tuturor
sateliţilor de spionaj ai SUA. În strânsă legătură cu NRO lucrează în subordinea
Pentagonului şi Agenţia Naţională de spionaj geospaţial ( NGA) înfiinţată în
1972, iniţial cu misiunea de a colecta, analiza şi distribui informaţiile
obţinute din fotografierea din satelit a Pământului (imagery intelligence -
IMINT), ulterior devenind gestionarul GEOINT (GEOspatial INTelligence). GEOINT
defineşte monitorizarea din satelit a unor activităţi civile sau militare
desfăşurate pe suprafaţa Pământului realizată într-o gamă largă a spectrului
electromagnetic (de la ultraviolet până la microunde), prin senzori
electrono-optici.
Între anii 1976 - 1990, Pentagonul a lansat 9 sateliţi gigant din seria
KH-11 destinaţi spionajului economic al statelor socialiste şi dotaţi cu un
telescop multispectral, având diametrul oglinzii de 2,4 m. Cântărind 19,6 t,
sateliţii au fost plasaţi pe orbită la 253-528 km altitudine, imaginea
obiectelor de pe sol având rezoluţia de 15 cm. Pe acest satelit a fost înlocuită
pentru prima dată pelicula de film cu senzorul microcip înregistrator al
imaginii digitale de azi (CCD), fapt ce a permis stocarea pe casetă video a unui
număr nelimitat de cadre.
Seria de 5 sateliţi Lacrosse/Onyx, destinaţi cercetării radar a
activităţilor de pe suprafaţa terestră survolată, a fost inaugurată pe 2
decembrie 1988 prin plasarea pe orbită (437 x 447 km) a primului obiect de acest
tip de la bordul navetei spaţiale Atlantis (STS-27). Satelitul era dotat cu
echipament SAR (Synthetic Aperture Radar) care-i permitea să penetreze atât
stratul de nori cât şi solul terestru sau pereţii clădirilor, având o rezoluţie
de 20 cm.
Cea mai activă în operaţiunea de spionaj economic a statelor socialiste a
fost Agenţia de Securitate Naţională (NSA) apărută la 4 noiembrie 1952 în
subordinea ministerului Apărării. Iniţial, NSA a avut misiunea de a proteja
reţelele de comunicaţii ale armatei şi pe cele guvernamentale americane, similar
STS-ului din România. În anii `60, NSA a primit suplimentar sarcina de a
monitoriza telemetria rachetelor după lansare, a sateliţilor şi a radarelor
apărării A.A. şi antibalistice sovietice.
Un alt termen convertit de Pentagon de la problemele militare la cele
legate de spionajul economic este SIGINT (Signals intelligence) şi se referă la
interceptarea tuturor reţelelor de comunicaţii (COMINT) şi a emisiei electronice
a radarelor şi a sistemelor de radionavigaţie care echipează sistemele de
rachete sol-aer, avioanele şi navele militare şi civile
(ELINT).
Extinzând sfera preocupărilor dincolo de interceptarea canalelor militare
şi diplomatice ale ţărilor socialiste din 1974 NSA şi-a creat pe întreg globul o
reţea SIGINT comună cu Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă,
formată din staţii de recepţie de mare putere dispuse la sol, echipate cu zeci
de antene parabolice cu diametrul de 33 m. Această reţea numită ECHELON era
destinată interceptării, înregistrării şi analizării de la mare distanță a
traficului telefonic, fax, radio și de date din statele socialiste cu ajutorul
sateliţilor americani de spionaj.
Elementul vulnerabil al acestor rețele îl constituia emisia în gamă
centimetrică, milimetrică care realiza transferul traficului între numeroasele
relee de retranslaţie, montate atât pe clădirile centralelor telefonice urbane,
cât şi între localităţi sau în zone împădurite, obstacolate şi greu accesibile.
Un satelit american SIGINT intercepta de pe o orbită geostaţionară (adică
permanent fix deasupra României), 24 din 24 de ore, circa 80% din traficul
comunicaţiilor terestre militare şi civile, semnalele fiind retransmise integral
la una din cele 20 de staţii de la sol ale sistemului Echelon (în cazul nostru
la cea din R.F.Germană).
Între anii 1978-1981, în beneficiul reţelei Echelon a fost lansată o
constelaţie de sateliți de tip Chalet cântărind 1,2 t prevăzuţi cu antene
parabolice cu diametrul de 45 m. Orbitele acestora erau cvasi-geostaţionare
(deasupra statelor socialiste) la altitudinea de 35.400 km (care asigurau o
perioadă de funcţionare de 11-12 ani). O altă reţea de sateliţi utilizaţi de
Echelon a fost Rhyolite, lansată pe orbită geosincronă în perioada 1975-1979.
Naveta Discovery în misiunile STS-51-C din 1985 și STS-33 din 1989, precum şi
Atlantis în noiembrie 1990, a plasat pe orbită geosincronă o nouă generaţie de 3
sateliţi Magnum din reţeaua Echelon. Aceştia cântăreau 2,7 t şi aveau o antenă
de recepţie cu diametrul de 100 m. Jurnaliştii britanici Duncan Campbell şi
Nicky Hager au dezvăluit în 1995, în ziarul Baltimore Sun, dovada implicării
reţelei Echelon în spionajul industrial, ţintele fiind firma germană Enercon şi
cea belgiană Lernout & Hauspie.
În afara Europei de Est, nordului și estului Asiei, monitorizate complet,
rămâneau zone nesupravegheate din Asia, Africa şi America Latină care puteau
accede la lumea socialistă. Pentru a preveni răspândirea în oricare parte a
lumii a unor regimuri politice socialiste, SUA au conceput alt tip de operaţiuni
sub acoperire utilizând trupele pentru operaţiuni speciale din subordinea
Pentagonului.
În perioada 1960-1975 majoritatea ţărilor africane reuşiseră să se
elibereze de jugul colonial occidental devenind state libere. Sierra Leone,
Angola, R.D. Congo, Sudan, Nigeria şi altele erau ţări cu imense bogăţii
naturale precum petrol, metale rare, diamante (utilizate la fabricarea laserelor
de dirijare a armamentului modern), cupru, etc. O parte din statele africane
chiar aleseseră calea socialismului, restul optând pentru schimburi comerciale
reciproc avantajoase cu ţări din Europa de Est, între care şi România. Brusc,
începând din 1975, în majoritatea ţărilor din Africa au izbucnit războaie
civile, rebelii fiind înarmaţi şi instruiţi de SUA, Israel şi ţările capitaliste
europene. Peste tot rebelii au avut ca obiectiv primordial luarea în stăpânire a
zonelor de extracţie a materiilor prime şi împiedicarea guvernelor legitime de a
face comerţ cu statele socialiste.
Rapoartele Comisiei ONU asupra atrocităţilor din San Salvador, Chile,
Panama, Grenada şi alte ţări confirmă și ele faptul că în perioada 1975-1990
America Latina a fost devastată de rebeli, unii dintre aceştia specializaţi în
acte de terorism la centrul de instrucţie al forţelor pentru operaţiuni speciale
americane de la Fort Benning (statul Georgia). Conceptul de trupe pentru
operaţiuni speciale a fost inventat din nevoia de a executa misiuni considerate
neconvenţionale de către armată. După experienţa din Vietnam, armata SUA şi-a
creat pe lângă cele 4 categorii de forţe armate şi un comandament pentru
operaţiuni speciale (US Special Operations
Command).
Cunoscuţi ca “beretele verzi”, militarii acestui comandament sunt
repartizaţi pe 5 Grupuri pentru operaţiuni speciale (SF), fiecare grup fiind
repartizat unui comandament continental (USEUCOM-Europa, USCENTCOM-Asia,
USAFRICOM-Africa, USPACOM-Pacific, USSOUTHCOM-America de sud) care operează
într-o zona geografică bine delimitată de pe glob. Fiecare grup este alcătuit
din 3 batalioane numite ODC (Operational Detachments-C) sau echipe C x 4
companii numite ODB (Operational Detachments-B) sau echipe B. Fiecare din cele
12 companii ale grupului sunt destinate să acţioneze în câte o ţară anume de pe
continent (de exemplu, în perioada 1975-1995, ODB 14/65 a avut ca zonă de
responsabilitate România). Membrii subunităţilor fiecărui grup cunosc limbile
vorbite şi sunt antrenaţi în cunoaşterea obiceiurilor popoarelor în aria
geografică de responsabilitate. Fiecare companie SF este compusa din 6 plutoane
SF numite ODA (OperationalDetachments-A) sau echipe A x 12 militari, putând
acționa şi independent pe 2 grupuri x 6 militari.
În războiul din Vietnam, Irak şi Afganistan, beretele Verzi au fost
infiltrate adânc în teritoriul inamic, lichidând sau capturând membrii de vârf
ai conducerii militare sau civile. Ei s-au mai ocupat cu distrugerea unor
obiective strategice militare sau civile din teritoriul inamic, precum şi cu
recrutarea şi antrenarea în ascuns a membrilor populaţiei locale în vederea
ducerii acţiunilor de guerilă (mai recent şi în Libia şi Siria). În afara celor
7 grupuri SF, există şi regimentul 75 Rangers care a fost utilizat în 1989 în
agresiunea militară asupra statului Panama, dar modul de infiltrare al acestuia
este predominant prin paraşutare.
Cea mai celebră componentă a US SOCOM este Detaşamentul 1 SF, cunoscut şi
ca Delta Force. Detaşamentul 1 este alcătuit din 4 companii x 2 plutoane,
fiecare pluton având 4 grupe a câte 5 militari care acţionează independent. Din
punct de vedere al respectului acordat de autorităţile SUA, veteranii Delta se
află pe locul 3 după laureaţii premiului Nobel şi
astronauţi.
Componenta aeriană a US SOCOM este formată din elicoptere MH-47G Chinook,
MH-6M, MH-60K/L și avioane MC-130E/H/W/P, utilizate pentru transportul
comandourilor şi alimentarea în aer şi AC-130H/U (înarmate cu 2 tunuri cal. 30
mm, 1 tun cal. 40 mm, 1 tun cal. 105mm, rachete antitanc dirijate pe fascicol
laser AGM-114 Hellfire şi bombe de 20 kg dirijate pe fascicol laser) pentru
sprijinul cu foc.
Ghidul „Luptei nonviolente în 50 de puncte" elaborat de col. Robert
Helveya, veteran al beretelor Verzi, a stat la baza tuturor revoluţiilor din
spaţiul ex-sovietic, el detaliind metodele utilizate de profesioniştii
acţiunilor de protest cu scopul de a învinge frica şi de a subordona afectiv
mulţimile. Prin intermediul fundaţiei Freedom House a lui George Soros şi a
institutului Internaţional Republican finanţat de Departamentul de Stat american
şi de USAID, trupele pentru operaţiuni speciale ale SUA au format „reformatori
politici şi sociali", specializaţi în războiul de guerilă urbană cu precădere în
statele socialiste din Europa. Unul din exemple ar fi mişcarea Otpor de
nesupunere civilă şi rezistenţă paşnică, fondat în 1998 la Belgrad, pentru
răsturnarea de la putere a preşedintelui iugoslav Slobodan Miloşevici. Ulterior,
„Revoluţia trandafirilor" din Georgia din 2003, cea „Portocalie" din Ucraina din
2004, cea a „Lalelelor" din Kârgâzstan din 2005 și cea din R. Moldova din 2009,
toate au beneficiat de serviciile specialiştilor în operaţiuni speciale ai
SUA.
Mă voi referi doar la modul în care demonstraţia paşnică din 7 aprilie
2009, de la Chişinău a fost transformată "spontan" într-una de devastare şi
incendiere a clădirii Parlamentului moldovean, întrucât a fost transmisă în
direct de posturile româneşti TVR, Realitatea TV şi Antena 3. S-a observat cu
ochiul liber că echipele pentru operaţiuni speciale au urmat trasee de afluire
pe grupuri mici şi la intervale regulate de timp pentru infiltrarea fără
suspiciuni în masa de manifestanţi paşnici. Punctele de concentrare şi
aliniamentele de plecare la ofensivă, ale tuturor grupurilor cu destinaţie
tactică, fuseseră stabilite cu precizie dinainte. Fiecare grup cu destinaţie
tactică îşi avea o componenţă bine determinată, misiuni distincte, semne şi
semnalele de recunoaştere şi grupuri proprii de sprijin din rândul
organizatorilor manifestaţiei.
Primul grup - Alfa era antrenat în utilizarea de procedee de generare a
contagierii afective în rândul masei de manifestanţi. În prima fază, rolul său a
fost acela de a lansa timp de 2 ore diverse sloganuri, în fapt simboluri
consacrate ale războiului psihologic, menite să influenţeze, motivând
participanţii la acţiunea de protest. Din punct de vedere psihologic, grupul
Alfa a jucat rolul de transformare a indivizilor într-o turmă dispusă să urmeze
orbeşte orice îndemnuri, fără a le mai trece prin filtrul
raţiunii.
Odată realizat obiectivul propus, grupul Alfa a iniţiat a 2-a fază, adică
un atac frontal, de tip demonstrativ, cu scopul de a obliga pe comandantul
dispozitivul poliţienesc să dispună comprimarea şi concentrarea lui în faţă,
eşalonat, pe mai multe rânduri, ocupând poziţii înaintate. Cea mai importantă
secvenţă a operaţiunii şi cea mai bine executată, a fost realizată simultan de
către alte 2 grupuri (Bravo și Charlie), formate din veterani în lupta de
stradă. Acestea au iniţiat o acţiune extrem de rapidă şi bine coordonată de
învăluire pe ambele flancuri ale noului dispozitiv, format de către
scutieri.
Simultan cu aceasta, alte 2 grupuri distincte – Delta şi Echo (de
presiune), infiltrate adânc în masa de manifestanţi (amplasate la distanţa de
50-70 m de scutieri), au împins cu forţă tinerii din centru, canalizându-le
deplasarea pe direcţia celor două sectoare de rupere ale grupurilor Bravo şi
Charlie. Rezultatul acestei acţiuni fulger: fragmentarea dispozitivului de
scutieri, separarea lui pe grupuri mici, uşor de atacat din toate direcţiile şi
împiedicarea contra-atacurilor forţelor de ordine cu scopul introducerii
rezervelor.
Odată cu trecerea anilor, se vede clar că soluţia distrugerii sistemului
socialist a fost doar un paliativ pentru SUA şi Occident, lumea a devenit mai
săracă şi mai instabilă, iar capitalismul tocmai a fost băgat de SUA în 2008 în
cea de a treia criză care se generalizează cu rapiditate pe plan mondial, în
timp ce măsurile pentru ieşirea din criză care se iau la nivel naţional şi la
nivel de UE pentru Europa, dar şi cele luate de către SUA, au rolul de a salva
doar Marele Capital. Prin urmare, bogaţii devin tot mai bogaţi, iar săracii tot
mai săraci".
Comments