ÃŽÅ£i plâng de milă, Popor Român! Stăpân al unui plai bogat, dorit până la salivare de trei imperii, cărora secole întregi le-a lăsat gura apă dorind să te înghită, descendent al unor viteji care au înfruntat cel mai de seamă imperiu al antichităţii, izvor nesecat de talente ÅŸi chiar de genii, ai ajuns în cele din urmă după ce ai urcat „noi culmi de civilizaÅ£ie ÅŸi progres”, să devii muritor de foame! Unde îţi sunt bogăţiile de altă dată? Cărate la turci, la muscali ÅŸi prusaci, la Sfântul Munte ÅŸi mai nou în bănci străine ÅŸi în paradisurile fiscale, Å£ie ce Å£i-a mai rămas în afară de pribegie ÅŸi de a sta cu mâna întinsă la naÅ£iile devenite bogate chiar pe spinarea ta? Vezi, de aceea îţi plâng de milă de mi se rupe inima, iar ca plânsul meu să aibă o mai mare eficienţă, voi face acest lucru într-un loc special, chiar la zidul plângerii din Å¢ara Sfântă, unde am emigrat tocmai în scopul de a valorifica acest plâns în favoarea ta, rugându-mă la Dumnezeul Universal, Iahve ÅŸi ...