Nu tot ce-i bun pentru Uniunea Europeană e bun şi pentru România!
Ion Maldarescu
Duminică, 01 Iunie 2014 21:15
Duminică, 01 Iunie 2014 21:15
Detest expresia „avem conducătorii pe care-i
merităm”, însă lumea nebună, în care am fost târâţi cu de-a sila,
demonstrează că există un procent de adevăr în „cugetarea” menţionată.
Europarlamentarele au dovedit că hoţii şi manipulatorii au fost iarăşi „cu
cinci minute mai rapizi decât poporul român”. Iar am fost prostiţi... şi
prostia o vom plăti tot noi! Trăim într-o lume a haosului întreţinut de
potentaţii mereu nesătui ai acestor timpuri rebele. IQ-ul meu nu vrea
să-mi mai dea răspuns la o întrebare: la ce-s bune partidele politice din
actuala Românie? De fapt, care partide „politice”? Nici dacă ar avea
docrine şi ideologii, haitele respective nu pot purta denumirea de partide
politice. Dar nu au decât doctrina intereselor de grup. Sunt paravane
doar, manipulări şi decoruri pentru piesele de teatru ale genului creat de
Eugen Ionesco. Singurul scop, unicul interes al „actorilor” este
introducerea în sacul propriu a „ochiului dracului”, a unor averi
fabuloaseacumulate în timp record, bineînţeles, nu prin muncă cinstită, ci
prin fraude grosolane, înşelăciuni, evaziune fiscală de dimensiuni
astronomice, subminarea economiei naţionale şi trădarea de ţară... Care
ideologii? Care doctrine? „Actorii” dramei groteşti a României de după
1989 nu sunt capabili să se alinieze doctrinelor vechi, „expirate”, necum
să le promoveze. Cât priveşte conceperea vreunei noi găselniţe, am vrut să
scriu, „noi ideologii", la ce bun să-şi suprasolicite
circumvoluţiunile şi aşa reduse numeric? Tot nu le citeşte nimeni. „Pleacă
ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem...” aşa cum am ajuns.
Să se finanţeze singuri aceşti
paraziţi
Nu sunt
înregimentat în nicio formaţiune politică şi întreb de ce statul român mă
obligă pe mine, contribuabil şi plătitor de taxe aberante, să achit notele
de plată pentru escrocheriile baronilor, mogulilor şi ale altor orătănii
politicianiste? De ce aceste accesorii tarate şi lipsite de scrupule
profită de truda poporului? Vor să facă „politică”? Treaba lor, dar nu pe
banii mei. Nu pe banii poporului. Să se finanţeze singuri aceşti paraziţi
care de un sfert de veac „sug sângele poporului”,
mai dihai ca pe vremea lui Caţavencu. Am dreptul să nu permit să mi se
bage mâna în buzunar pentru a plăti ce nu doresc să „cumpăr”! Cine a făcut
legea strâmbă a partidelor? Apar pe eşichierul politic tot soiul de
organizaţii numite impropriu partide. A verificat cineva dacă legea, chiar
aşa, strâmbă, este respectată? Indivizi specializaţi în falsuri copiază
cărţile de imobil de pe la asociaţiile de proprietari, fac tabele unde, în
grabă mai scapă şi câte un decedat, şi le prezintă cu semnături false unor
instanţe, iar acestea aprobă „ca primarul”. Cine a verificat dacă partidul
„X” are efectiv numărul de membri necesar şi obligatoriu, prevăzut în
lege, măcar prin sondaj? Nimeni! Aţi auzit, domniile voastre, despre vreo
„vitejie” a vreunui magistrat care a dispus verificarea? Eu, nu! După
scurgerea timpului, nimeni nu se mai interesează dacă formaţia „X” mai
există, supapele de secare a bugetului Ţării nepermiţând decât scurgerea
într-un singur sens: spre hahalerele cheltuitoare. Auzit-aţi, domniile
voastre, ca vreun partid să plătească impozit? S-au ridicat voci care
acuză că U.D.M.R. nu are dreptul la încadrarea ca partid politic, fiind
alcătuit pe criterii etnice. „N-aude, nu vede! ” Auzit-aţi, domniile
voastre, ca acest parazit anticonstituţional, formaţie politică sub
camuflaj de uniune culturală, să fie cercetată de Curtea Constituţională?
Eu, nu! Pentru că s-a ivit ocazia, tare mă mir că nu a apărut, încă, pe
scenă şi U.D.Ţ.R. Poate că uniunile democrate nu sunt compatibile cu
capetele încoronate, cu pirandele, puradeii şi noile formule de bulibaşi.
Mare-i grădina Domnului! Dar nu-i timpul pierdut.
"Read More"
Statul are numai mână de
luat
Despre
impozitele din România se poate spune: „cîtă frunză, câtă iarbă!” Din
2015, pe cetăţenii României îi paşte taxa pe stâlp, dar platnicii nu
vor fi companiile, ci noi, cetăţenii. Vreun cap-sec, înfipt în vârful unui
stâlp, ca sursă de iluminat stradal o fi cugetat că „stâlpul” din
apartament poate produce energie electrică.... Şi gazele vor fi scumpite
din nou anul acesta, şi la anul şi... la mulţi, mulţi ani.
Statul român, din coordonator, administrator şi apărător de bunuri
naţionale, a devenit un parazit, un vampir. Nu face investiţii, nu creează
locuri de muncă. Produce şomeri pe bandă rulantă, îşi trimite portăreii să
buzunărească populaţia, salariaţii şi pensionarii. Are numai „mână de
luat”. Cică acordă „ajutoare”. Incorect! Românul cinstit nu vrea pomană,
nu vrea bonuri de masă, nu vrea cadouri pentru care, i se impun alte
impozite. El cere să i se dea doar dreptul său legitim: un loc de muncă,
garantat prin Constituţia României, salariul corect pentru munca prestată
şi adaptat la vremurile pe care le trăim.
Asta da, Înaltă
Trădare!
Şomajul a atins
cote incredibile, de neconceput pe vremea mult hulitului Nicolae
Ceauşescu. Cei trei „escu” ce au urmat la cârma ţării după 1990: Iliescu,
Constantinescu, Băsescu, secondaţi sau contraţi de guverne incompetente,
hoaţe, jefuitoare şi distrugătoare ale economiei României au adus Ţara la
nivel de colonie a Occidentului. Deasupra lor veghează ochiul de vultur
chior al Guvernatorului, care face şi desface cum îi ordonă Trilaterala
globalistă. Asta da, Înaltă Trădare! Faţă de anul de referinţă, 1990 -
exceptând hoţia şi prostia -, România nu mai produce aproape nimic. Statul
român nu se ocupă de investiţii, de crearea de locuri de muncă. Armată
avem doar cu numele. Grija faţă de cetăţeni „există, dar lipseşte cu
desăvârşire”. În caz de catastrofe (naturale sau generate de mâna omului),
„scapă cine poate!” Cineva ar putea afirmă că promovez „Teoria
conspiraţiei”. Inexact! Practicarea conspiraţiei este în desfăşurare şi nu
exclud ca procedura de rezolvare să facă parte din programul premeditat de
eugenie, de „depopulare a lumii a treia” - l-am citat pe Henry Kissinger
-, al „Ocultei”, al N.W.O. La şcolile din România, volens-nolens, copiii
sunt obligaţi să asculte informaţiile neverificate şi neconfirmate de
către istoricii autorizaţi, prezentate în ceea ce actuala programă şcolară
numeşte Istoria Holocaustului. Mă rog, aş fi de acord şi cu o astfel de
„disciplină”, dacă în Israel, copiii din şcolile lor ar învăţa Istoria
Românilor.
După un sfert de veac de
„democraţie”, îndobitocirea a dat roade
Recent, pentru a
reglementa apariţia necontrolată a manualelor şcolare „alternative”
neconforme cu adevărul, Ministerul Învăţămânului din Polonia a hotărât
înfiinţarea unei edituri specializate pe editarea unor manuale şcolare.
Reacţia editorilor din România la eventualitatea reproducerii acestei
hotărâri, la noi, a fost agresivă. Firesc, nu le-ar mai ieşi pasenţele.
Trecând peste acest aspect, mă întreb, totuşi: capetele ministeriale
neluminate ale guvernelor postdecembriste - care au Obligaţia să se ocupe
de Educaţia tinerei generaţii - nu au în dotare nici măcar atâta brumă de
materie cenuşie încât să includă o disciplină de educaţie socială, de
învăţare a „bunelor maniere”? Filmele şi emisiunile de proastă factură au
invadat aproape în totalitate ecranele televizoarelor. Românilor, li se
oferă pentru „educaţie”: violenţa în toată gama ei, de la cea verbală, la
agresiunea fizică, pornografie, crime, jafuri, intrigi ale celor care
manipulează populaţia lumii, fariseism, minciună, cretinisme cu vampiri şi
zombi; titlurile sunt edificatoare: „Psihologia crimei”, „Jurnalele
vampirilor”, „Neveste disperate”, „Totul despre sex", „Trăzniţii din
N.A.T.O.”... Pe ecranele televizoarelor pot fi văzuţi tot felul de cretini
(străini sau autohtoni) care se schimonosesc respingător, promovând cu
sârg prostul gust şi grotescul, pornografia, perversiunile sexuale la ore
accesibile până şi copiilor de grădiniţă. Filmele din arhivele
cinematografiei clasice au ajuns „rara avis”, iar mass media foloseşte din
plin romgleza, stâlcind limba română. Cam asta este (ne)„educaţia” pe care
o predau autorităţile României tinerilor. Atunci să ne mirăm de ce unui
copil, adolescent sau tânăr nici măcar nu-i mai trece prin minte să ofere
locul în autobuz unei bătrâne, unei gravide, ori unui infirm? Să ne mirăm
că unii dintre liceeni şi „bacalaureaţi” nu ştiu să scrie o cerere, că
„absorb” precum buretele, aproape orice: „iarbă”, droguri, manipulare,
sărbători comerciale, păgâne şi neroade, precum Valentine’s day şi
Halloween, că nu mai ştiu nici măcar să simtă şi să trăiască româneşte, că
le este ruşine că sunt români? După un sfert de veac de „democraţie”,
îndobitocirea a dat roade. Şi încă din plin!
Populaţia Europei s-a cam săturat
de dictatura U.E.
Frumoasă,
generoasă şi umană intervenţia renumitei artiste Margareta Pâslaru de a
citi poveşti copiilor aflaţi în spitale. Un exemplu bun de urmat, însă un
gest m-a contrariat: intrând în saloane, respectabila artistă a înmânat
copiilor steguleţe ale U.E. Nu ştiu dacă acei copilaşi au priceput altceva
decât că au primit o jucărie albastră cu stele galbene, dar dacă tot a
venit, dacă gestul se consumă în România, dacă tot a oferit steguleţe, nu
era mai potrivit Tricolorul României? Măcar era ceva mai bogat în culori,
dacă nu altceva. Revenind la rezultatele europarlamentarelor, viaţa a
demonstrat că omenirea s-a cam săturat de dictatura U.E. şi de aberaţiile
acestui mastodont, acestui conglomerat globalist. Am mai scris şi cu alt
prilej: între campaniile militare agresive ale Imperiului Roman,
campaniile lui Napoleon, Hitler, Stalin şi ale S.U.A. nu există decât
deosebiri de formă. Cursul este şi va fi cel firesc:
ascensiune-apogeu-decădere. După recenta şi severa reacţie a popoarelor
europene, este evident că s-au săturat de „democraţia” U.E. şi de
„internaţionalismul” N.W.O. Parafrazându-l pe fostul preşedinte al
Poloniei - adus la tăcere prin catastrofă aviatică -, consider că nu tot
ce-i bun pentru Uniunea Europeană e bun şi pentru România!
Spectacolele anului: Ziua
Copilului la Palatul Parlamentului şi datul în stambă de la
Craiova
Jenant pusă în
scenă şi expusă cu tam-tam, pe scena Sălii Parlamentului României, după
care, protagonistul, prim-ministrul României i-a plimbat la sediul
partidului său. Desigur, scopul nu dezminte mai vechile obiceiuri peste
care domneşte aceeaşi imbecilizare. Astăzi, nivelul ei a pornit de la
urmaşii urmaşilor noştri. Colac peste pupăză, în Parlamentul Copiiilor s-a
votat ca elevii cursurilor preuniversitare să aibă cursuri doar dimineaţa.
Mă rog, cei din ultimele clase vor avea astfel, drum liber spre baruri,
discoteci şi locuri discrete. Dacă ar fi totuşi de reţinut ceva cu
adevărat interesant de la vizita copiilor la Parlamentul României, ar fi
scenele de mare haz - şi de ironie, desigur! - în care mulţi dintre
tinerii vizitatori au ţinut ca, în sălile de şedinţe, să se fotografieze
tolăniţi în fotoliile aleşilor neamului, în poziţia truditorului cotropit
de un somn profund, prin care îşi legitimează rodnica activitate
parlamentară...
O altă faţetă
„oficializată” a zilei de 1 iunie 2014 o constituie vizita cu „zug”-ul
regal la Craiova, unde şi-au expus imaginile urmaşii senectuţii sale
Mihai. Reprezentanţii morganaticei instituţii, casa regală a Republicii
România: Coana Margareta, actorul-colonel Dudă şi mai noul cooptat în
clan, prâslea adunăturii reziduale, Nicolas au făcut baie de
peron. Conform comentariilor tv, cei numiţi au fost întâmpinaţi de
„mii de persoane". Din pricina cine ştie căror „defecţiuni tehnice",
camerele video n-au putut prinde decât vreo câteva zeci de copii cu
steguleţe, aduşi cu japca şi o ceată de cască-gură. Ce
pierdere!
„Şi Eroii
se-mpuşcă, nu-i aşa?"
Nimic despre
crima comisă cu asentimentul Majestăţii Sale - trădătorul de la 23 august
1944 -, la Jilava, în Valea Piersicilor, cu 68 de ani în urmă, la 1 iunie
1946. Nimic despre cei patru eroi-martiri: Mareşalul Ion Antonescu,
profesorii universitari Mihai Antonescu şi George Alexianu, nimic despre
generalul Constantin (Pichi) Vasiliu!
Comments