G.D.Iscru - „Geţii-dacii-tracii-ilirii…, naţiunea matcă din vatra Vechii Europe”
Dr. Aurel David
Miercuri, 04 Iunie 2014 22:09
Miercuri, 04 Iunie 2014 22:09
În peisajul publicistic românesc, de curând a
văzut lumina tiparului a şasea ediţie a unei cărţi-document şi reper
cultural-ştiinţific: Strămoşii noştri reali: geţii-dacii-tracii-ilirii…,
naţiunea matcă din vatra “Vechii Europe”, scrisă de istoricul G.D.Iscru. E
minunat să vezi că îngrijitorii ediţiei sunt cei doi feciori ai autorului,
care, din respect pentru tatăl lor şi pentru istorie, s-au străduit să
ofere cititorilor, în condiţii grafice de excepţie, rezultatul
strădaniilor de-o viaţă ale unui implicat profund în cercetarea riguroasă
a rădăcinilor istoriei neamului românesc. Cartea se adresează tuturor
celor interesaţi de cunoaşterea riguroasă a strămoşilor reali ai neamului
românesc, dar mai ales tinerei generaţii, aflată astăzi într-o derivă
generată de presiunea fără precedent a unor forţe ostile, interesate să
eludeze sau să mistifice adevărul istoric şi să confecţioneze pentru
români identităţi străine de spiritul vetrei, neamului şi credinţei.
Rigoarea autorului, venit din tinereţe în mediul universitar bucureştean
din ţinutul marelui Constantin Brâncuşi, este proverbială (spun din
experienţă proprie, căci am fost studentul şi apoi ucenicul dânsului),
căci atunci când îşi fixează privirea pe un text care trebuie îndreptat în
formă şi conţinut, nu este literă, silabă sau cuvânt pe care să nu-şi lase
urma sa de înţelepciune, sinonimă cu perfecţiunea.
Autorul şi-a dedicat propria
viaţă instruirii studenţilor în cunoaşterea tainelor istoriei, dar şi a
cercetării izvoarelor istorice şi scrierii istoriei neamului, având ca
povaţă cuvintele marelui istoric, Nicolae Iorga, care spunea că „Dacă
vitregia soartei va face să ne pierdem vreodată istoria şi credinţa, vom
dispărea ca neam”. Cartea este o pledoarie riguroasă pentru recuperarea
identităţii noastre naţionale, autorul săpând adânc la rădăcini, cu
convingerea că numai capacitatea fiecăruia dintre noi de a-şi asuma
istoria, cu luminile şi umbrele sale, constituie pentru neamul românesc
fundaţia maturităţii sale. Autorul aduce argumente convingătoare despre
existenţa, în spaţiul carpato-dunărean-pontic, din străvechime, a unei
civilizaţii a „oamenilor locului”, demonstrând că firul istoriei s-a tors
în această vatră de atunci şi până astăzi, fără întrerupere. Cartea este
temeinic structurată, autorul pornind demersul său ştiinţific de la nevoia
de integrare a istoriei mitologice în istoria naţională, pentru a explica,
argumentat, pe bază de surse istorice de prim ordin, realităţile etnice şi
sociale ale arealului vechii Europe, în care s-au zămislit strămoşii reali
ai neamului românesc.
"Read More"
Extrem de interesantă şi
argumentativă este abordarea civilizaţiei naţiunii-matcă din spaţiul
„Vechii Europe” - încorporând referiri la limba, scrisul, învăţământul,
ştiinţa şi artele practicate de strămoşii neamului românesc. Un loc aparte
l-a dedicat cunoaşterii semnificaţiei şi valenţelor primei religii
monoteiste din lume (Zalmoxianismul), pe care o consideră, pe bună
dreptate, aducând argumente de netăgăduit, temelie doctrinară a Ortodoxiei
româneşti, liantul de bază al naţiunii române. Autorul oferă un spaţiu
larg cunoaşterii statului naţional la strămoşii reali ai neamului
românesc, precum şi afirmării acestuia în istoria politică şi militară a
antichităţii. Un loc aparte a acordat regatelor tracilor, ilirilor şi
geţilor din sudul Dunării, precum şi regatelor geto-dacilor din nordul
Dunării, constituite în împrejurări vitrege, din nevoia apărării vetrei
împotriva imperiilor şi regatelor hrăpăreţe vecine, precum şi a
migratorilor din răsăritul stepelor nord-pontice. Cartea prezintă în chip
riguros opera de unificare politică a spaţiului
geţilor-dacilor-tracilor-ilirilor sub conducerea lui Burebista, precum şi
reluarea efortului de unificare politică a Daciei Mari sub conducerea
regelui Decebal.
Autorul abordează cu profundă
motivaţie naţională, o problemă de esenţă, dar şi de fond, a istoriei
neamului românesc: trecerea prin secole, de la Dacia Mare la „Restitutio
Daciae”, însoţită de „planul dacic autohton care ne-a traversat istoria şi
încă ne mai motivează”. După cum mărturiseşte, autorul este convins că
dacii n-au pierit, că „romanizarea” Daciei a fost o lungă poveste, cu
profund fundament ideologic, şi că Dacia va renaşte. Semnul acestei
credinţe este afirmarea, în ultimul timp, a mişcării dacologice, precum şi
interesul în creştere al tineretului pentru cunoaşterea istoriei străvechi
şi asumarea istoriei neamului ca pe o comoară de nepreţuit.
Citind această carte, am
înţeles că autorul a scris-o pentru slujirea cauzei naţionale prin adevăr
ştiinţific şi pentru a constitui o filipică împotriva celor care au tăiat
din manualele şcolare rădăcinile istoriei reale ale naţiunii române. Înalt
respect pentru autor şi opera sa,
Comments