Memorandum pentru Reîntregire
Calea
Ieşilor, nr.6, Chişinău, Republica Moldova,
MD-2069,
tel./fax: +373 22 211818; +373 22 211677;
Către
Parlamentele României şi
Republicii Moldova
Memorandum
pentru Reîntregire
Noi,
membrii Consiliului Unirii, în cadrul căruia activează
Partidul Naţional Liberal din Republica Moldova, Asociaţia
veteranilor de război – 1992 ”Tiras-Tighina”, alte partide din
Republica Moldova şi
din România şi numeroase organizaţii nonguvernamentale, persoane
din Diaspora românească - semnatari ai acestui Memorandum,
purtători ai memoriei genetice a neamului românesc, comemorăm azi
cu pioşenie şi mândrie cea de-a 95-a aniversare de la înfăptuirea
Actului istoric de la 27 Martie 1918, prin care Basarabia
– golgota şi lacrima
neamului românesc – revenea la Patria mamă.
După
o lungă perioadă de ocupaţie ţaristă
(1812-1918) sosi, în sfârşit, ora astrală a Basarabiei de a se
uni cu Ţara-mamă. Această unire a căpătat un cadru legal pe 27
martie 1918, când, în şedinţa
Sfatului Ţării de la Chişinău, se proclama Unirea Republicii
Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie răpită) cu România :
În
numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: «Republica
Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut,
Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă
de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove,
în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza
principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de
azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România ».
Trăiască
Unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!
Preşedintele
Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;
Vicepreşedinte,
Pantelimon Halippa;
Secretarul
Sfatului Ţării, Ion Buzdugan
Actul
Unirii din 27 martie 1918, înscris cu litere de aur în istoria
României, va rămâne
pe veci legal şi sfânt, nefiind niciodată denunţat de
nimeni!
Ce
a urmat după 28 iunie 1940, cunoaştem din documentele
de arhivă, cercetările istoricilor români, de la noi şi din
diferite ţări, ce atestă, de o manieră indubitabilă, că a avut
loc un rapt tâlhăresc,
criminal, o consecinţă directă a tranzacţiei sovieto-naziste din
23 august 1939 privind partajarea „sferelor de influenţă"
între cele două regimuri totalitare ale secolului XX.
Parlamentele
multor state au considerat înţelegerea încheiată la 23 august
1939, între Guvernele sovietic şi german, ca nulă ab initio şi
au cerut lichidarea consecinţelor ei politico-juridice, fapt relevat
şi în Declaraţia de la Chişinău din 28 iunie 1991.
La
27 august 1991 Parlamentul de la Chişinău PROCLAMA
solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în
numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa
întregii lumi:
REPUBLICA
MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI
HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICIUN AMESTEC DIN AFARĂ,
ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI
ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.
Dacă
ar fi înţeles strict clasa politică buchia Declaraţiei de
Independenţă, ca
document
sfânt şi ar fi urmat calea decolonizării, decomunizării,
modernzării şi dezvoltării, precum Ţările Baltice, am fi avut
astăzi o altă situaţie politică şi social-economică, alte
perspective.
Astfel,
prin ignorarea făţişă a spiritului şi a conţinutului
Declaraţiei, la
cei 22 de ani de la proclamarea Independenţei, Republica Moldova
încă nu a aruncat la groapa istoriei moştenirea sovietică
nefastă. Bilanţul acestei perioade de timp este cumplit de tragic:
două
conflicte separatiste, o armată străină pe teritoriul statului, o
societate divizată pe criterii etnice, o treime din cetăţeni
plecaţi peste hotare, o limbă fără denumire, mimarea democraţiei,
capturarea statului și
a tuturor instituţiilor sale de către grupări corupte şi mafiote,
interesele vitale ale poporului total neglijate, regres
socio-economic pe toate dimensiunile. R.Moldova este cel mai sărac
stat din Europa - la propriu şi la figurat.
Geneza
acestui handicap îşi are originea în minciuna ce a produs
dezbinare şi haos în societate, în mutaţia oribilă, încă de la
1812, inoculată în mentalitatea basarabenilor pe durata celor 178
de ani de colonizare, deznaţionalizare şi genocid.
Aceste
adevăruri istorice trebuie spuse, cu toată
tăria şi demnitatea, trebuie conştientizate
şi asumate fără ură şi părtinire, ca bază pentru o
reconciliere civică profundă şi durabilă. O altă
abordare va însemna menţinerea poporului român în umilinţă,
buimăcire şi rătăcire istorică, demolarea continuă a
patrimoniului şi a valorilor naţionale, prin perpetuarea unor
falsuri şi a unor valori străine neamului românesc.
În
ciuda eforturilor factorilor externi şi interni, ostili neamului
românesc, la 22 februarie 2012, s-a produs o coalizare a forţelor
naţionale ale românilor de pretutindeni, apărînd o mişcare
unionistă de larg consens naţional – „Consiliul Unirii” -
succesor şi continuator al cauzei Consiliului Naţional al Unirii,
fondat la 1 decembrie 1991 de către un grup de parlamentari de la
Chişinău şi Bucureşti, în frunte cu românul Mircea Druc.
În
2013, pornind de la situaţia
dramatică din cel de-al doilea stat românesc, se impune ieşirea
la rampă a
forţelor
unioniste, cu un nou proiect politic, social, economic şi
geopolitic, pragmatic şi sincronizat cu acţiuni şi paşi reali
spre reîntregire…
În
activitatea sa , CU se ghidează de conceptul de program
„MANIFESTUL UNIONIŞTILOR”, promovându-şi consecvent moţiunea
de integrare europeană, prin Unirea (Reîntregirea) cu România.
Pentru
noi, românii, anul 1918 a fost un an de o mare încărcătură
simbolică pentru destinul neamului.
Nicolae
Bălcescu, ne-a lăsat o lege sfântă: „Naţiunea este mai
importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă, dar
Naţiunea odată distrusă, este definitiv dispărută!”
Această
povaţă a devenit izvorul din care sorbim adevărul,
responsabilitatea şi mândria că suntem români, a devenit
ideologia se ghidează în activitatea şi acţiunile sale Consiliul
Unirii – platformă unionistă a tuturor românilor.
Înfaptuirea
statului naţional i-a permis naţiunii române valorificarea
energiilor, a capacitaţilor creatoare de stimulare a progresului
socio–economic. În anii interbelici România s-a înscris pe
traiectoria modernizării autentice, aducându-şi, în plan
internaţional, contribuţia substantială la opera de pace şi
securitate.
Fiind
convinşi că starea de separare actuală a României este în totală
contradicţie cu mostenirea lăsată de anul 1918, considerăm că ea
trebuie corectată prin efortul tuturor fortelor politice, ale
societăţii civile şi ale instituţiilor statutului şi că
reunificarea, prin
înlăturarea irevocabilă a consecinţelor Tratatului
Ribbentrop-Molotov, distanţarea
de minciună şi de comunism sunt, pentru R.Moldova, unicul
mijloc de realizare a scopului suprem: îmbunătăţirea
calităţii vieţii populaţiei şi integrarea în UE, recuperarea
decalajelor economice considerabile faţă de Ţara-Mamă, apoi –
şi faţă de mediile pe UE:
1.
Ţinem sa aducem omagiul nostru profund celor 86 de deputaţi, români
- basarabeni din Sfatul Ţării care, prin semnăturile lor, au
devenit adevăraţi părinţi cofondatori, dar şi martiri ai
României Întregite.
2. Menţionăm, că Actul unificării statului naţional unitar român în 1918 a fost în mare măsură rodul puternicei solidarităţi a neamului românesc, exemplu ce ar trebui urmat de contemporanii noştri. Solicităm clasei politice, societaţii civile româneşti ca, împreună cu mass media de pe cele două maluri de Prut, să înceapă o campanie activă de educare a populaţiei în spiritul conştientizării imperativului reunificării Ţării.
3.
Prin activizarea Consiliului Unirii, cerem românilor de
pretutindeni, inclusiv celor din Diaspora, să aibă pe agenda lor,
ca prioritate absolută, susţinerea eforturilor pentru readucerea
R.Moldova în România Reîntregită.
4. Cerem Presedinţiilor, Parlamentelor, Guvernelor, partidelor politice, societăţilor civile din ambele state româneşti să adopte o pozitie comună şi unitară în problema naţională şi, în concordanţă cu idealurile unităţii naţionale şi ale Statului unitar Român, precum şi cu spiritul Declaraţiei de Independenţă a R.Moldova din 27 august 1991, să reconfirme Actul Unirii din 27 martie 1918, aducându-se ajustările respective în Constituţia României, după exemplul Germaniei reunificate. Ziua de 27 martie 1918 să fie declarată sărbătoare naţională.
5.
Cerem ca autorităţile celor două state româneşti, de pe ambele
părţi ale Prutului, să facă angajamente publice şi să asigure
fondurile necesare pentru restabilirea, din anonimat, a monumentului,
distrus de către Armata Sovietică în 1944, - “Turnul
Dezrobirii Basarabiei” în s.Ghidighici, mun.Chişinău, cu
edificarea ulterioară a Memorialului Patimilor Româneşti, care
reprezintă omagiul adus martirilor români ai ocupaţiei sovietice,
conformându-se Declaraţiei politice din 9 iunie 2009, prezentată
în plenul Senatului de Preşedintele Comisiei de Politică Externă
a Senatului, care susţinea necesitatea construirii acestui Memorial
prin iniţiativele românilor din întreaga lume.
6. Considerăm că cele două Guverne, de la Bucureşti şi Chişinău au datoria morală, faţă de destinul neamului românesc, să întreprindă măsuri politice şi diplomatice concrete, pentru a sensibiliza opinia publică internaţională, instituţiile Uniunii Europene şi celelalte state, asupra dorinţei poporului român de reunificare printr-un proces asemănător celui al naţiunii germane. Cerem armonizarea politicii externe în direcţia reprezentării comune a unei politici naţionale, care să conducă la o tranziţie fără sincope, spre integrarea Basarabiei în România şi, prin aceasta, populaţia Basarabiei să obţină de drept cetăţenia Uniunii Europene.
87,25%
dintre români sunt de acord cu Unirea (Sunt rezultatele unui
sondaj realizat de către Centrul
Român de Studii şi Strategii
şi publicat la 17 august 2012, care au
scos în vedere că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor
României sunt de acord cu o eventuală Unire a celor două state
româneşti).
7.
Îndemnăm partidele liberale, democratice de dreapta, ca forţe
politice proromânesti şi prounioniste din R.Moldova, să dea dovadă
de maturitate politică, înţelepciune şi să gaseasca modalitatea,
în interesul naţional, ca, în cel mai scurt timp, să se
unească într-un front comun, constituind o forta credibila si
reprezentativă a populaţiei majoritare românesti din Basarabia.
8.
În scopul realizării dezideratului reîntregirii Ţării, Consiliul
Unirii propune partidelor politice şi societăţii civile, spre
discuţie, un proiect de concept (viziunea unioniştilor )
procedural de Reîntregire a Ţării:
Premiza:
Iniţierea proiectului să fie susţinută de ambele Parlamente şi
coordonată la nivel de societăţi civile.
Conţinutul
structural al Conceptului:
1.Pregătirea
şi elaborarea unui studiu istorico-juridic în problema
consecinţelor ruperii teritoriului de la Est de Prut de către Rusia
(perioada 1812 - 2012);
2.
Argumentarea şi elaborarea scenariului Reîntregirii:
2.1.
Etapă I – pregătitoare: elaborarea proiectelor politice,
culturale şi socio-economice, în scopul consolidării societăţii
de pe ambele maluri ale Prutului, în susţinerea ideii de
Reîntregire a Ţării, după modelul german; pregătirea (cu
strângere de semnături) şi înaintarea către autorităţile
române a unei petiţii de revendicare a dreptului la cetăţenia
română, prin adoptarea unui act normativ, conform căruia toţi
basarabenii şi bucovinenii, care au depus, în condiţii legale, o
cerere de recunoaștere
a cetăţeniei române la Ministerul Justiţiei sau la Consulatul
României din Chişinău, Cernăuţi sau Odesa, să fie recunoscuţi
ca cetăţeni români şi repuşi în drepturile cetăţeneşti, prin
eliberarea de către MAI a actelor de identitate.
Noi,
basarabenii ”suntem români şi punctum”. Statul
Român nu ne-a retras cetăţenia, noi nu ne-am dezis de ea. Deci,
suntem cetăţeni romani, cu întreruperi sub ocupaţie străină.
Cazul e analogic celui al Mitropoliei Basarabiei.
2.2.
Etapă II – anularea consecinţelor Pactului Molotov-Ribentrop şi
realizarea actului Reîntregirii prin deciziile Parlamentelor de la
Bucureşti şi Chişinău;
3.
Apriori (premărgător) procesului propriu-zis de Reîntregire:
3.1.
Elaborarea şi punerea în acţiune a unui plan strategic de acţiuni
comune pentru sincronizarea proceselor social-economice din cele două
state românești,
elaborarea şi realizarea proiectelor comune, în special privind
modernizarea societăţii şi dezvoltarea Infrastructurii;
3.2.
Iniţierea şi negocierea cu UE, SUA şi România a unui plan de
modernizare multidimensional, a unui Plan MARSHALL;
Proiectul
elaborat urmează a fi mediatizat pentru discuţii şi îmbunătăţiri
din partea societăţii civile, a partidelor politice şi a
instituţiilor publice de pe ambele maluri ale Prutului, aprobat
ulterioar de către ambele Parlamente. Noi vedem o Românie
reîntregită, prin prisma potenţialului uman şi a atuurilor
politico-economice ale României modernizate, cu care ne vom
mândri noi, copii şi nepoţii noştri : O Ţară
cu o populaţie de peste 25 milioane de locuitori, cu un grad înalt
de securitate, România va deveni a doua mare piaţă în Europa
Centrală. Poziţia sa geografică, geopolitică, tezaurul naţional,
importanţa resurselor naturale, potenţialul intelectual şi o mână
de lucru calificată sunt factori favorizanţi.
Dumnezeu sa ajute Naţiunea Româna să-si împlineasca idealul naţional al Reîntregirii.
Chişinău,
27 martie 2013
Comments