AUTORUL OUG Nr.31/2002 este un tigan homosexual

O istorie adevãratã: Nãstase Scatiu

Din literatura românã clasicã, liceenii învatã despre Duiliu Zamfirescu si ciclul sãu de romane:VIATA LA TARÓ, TÃNASE SCATIU”, ÎN RÃZBOI”, ANA”. În TÃNASE SCATIU”, esteprezentat ciocoiul tipic, setos de avere cu orice pret si prin orice mijloace, viclean, rãu,semianalfabet (nu cunostea nici o limbã strãinã, ci doar româna vulgarã). Deoarece învãtase peapucate, el avea fatã de boierii adevãrati, intelectuali de rasã, un complex de inferioritate, binemascat, dublat de o dorintã pãtimasã de a deveni si el boier. Tãnase Scatiu, prototipulciocoiului vechi, era o copie de revolutionar tip 1848, mai precis, un revoltat care îsi doreaparvenire. Tãnase Scatiu, însã, nu avea convingeri ferme, ci numai interese. El nu-si pretuiaprietenii. Din nefericire pentru Poporul Român si pentru România, aceastã categorie ciocoiascãa existat dintotdeauna, si mai cu seamã azi, cînd a apãrut un alt tip: CIOCOIUL NOU-NOUT.EI nu mai are complexul inferioritãtii. Trecut prin multe universitãti si tot felul de alte studiisuperioare, detinãtor de doctorate, el îsi închipuie cã întruchipeazã nu numai intelectualulsadea, ci, mult mai mult, oxigenul unei natii. Ciocoiul nou nu recunoaste cã ar fi un profitor almomentului, este fudul si convins cã acolo, unde se aflã el, este datoritã calitãtilor si meritelorsale exceptionale, nicidecum datoritã altor factori. El vorbeste limbi strãine, ascunde, siret,panglicãriile demagogice si învîrtelile obscure, se crede superior si invincibil.Fãcînd o comparatie cu vechea noastrã ciocoime, putem observa însã si unele asemãnãri: depildã, Tãnase Scatiu adora sã fie primit cu lãutari, pîine si sare, dorea mortis sã fie însotitpretutindeni de un alai care, lãudîndu-l continuu, îi mentinea buna dispozitie si încrederea însine. La fel si ciocoiul nou! Atît Tãnase Scatiu, cît si urmasii lui nu cunosc sentimentul mileicrestine, nici compasiunea pentru cei aflati în sãrãcie si suferintã Din contrã, sadici, prin îngîmfare, ei cred în providentialitatea lor. Ciocoiul nou cunoaste stãri de comportamentdiferite, pare pasnic, jovial, dar numai ce-i sare tîfna, folosind un vocabular suburban, vulgar,tigãnesc uneori, afisînd arogantã si mîndrie nelimitatã, un parvenit orgolios, un veleitar.Ciocoiul vechi se visa, din arendas, proprietarul mosiei. Ciocoiul nou, în general, se lanseazã înpoliticã, este oportunist, fãrã convingeri ferme, trece din partid în partid, la fiece schimbare deputere, credincios numai partidului acaparatorilor. Prezentãm acum ciocoiul nou numãrul 1 alRomâniei, NÃSTASE SCATIU”, care, comparat cu ciocoiul de tip vechi, Tãnase Scatiu, pareun Goliat pe lîngã un pitic ciocoiesc.

Capitolul I

Tãrtãsesti, începutul Secolului XX

La o distantã egalã, între Bucuresti si Tîrgoviste, existãun satdin negura vremurilor,numitTãrtãsesti. A fost si este o asezare de tip Bãrãgan, cu toate aspectele pozitive si negative alesatului românesc de cîmpie.La marginea lui trãia o tigancã, mai focoasã decît alte tigãnci dinsat.Tot în acele vremuri, în acelasi Tãrtãsesti, trãiasi un tãran necãjit, avînd doar cîtevapogoane de pãmînt, pe numele de familie Dumitru.Acest tãran a prins drag de tigancãsi (prinlegãtura lor nelegitimã) oachesa,pe numele ei de familie Nãstase,a nãscut un bãiat, cãruia i-apus numeleMarin. Cum în vremurile acelea la declararea nasterii unui copil trebuia prezentatactul de cãsãtorie, în lipsa acestuia, ofiterul Stãrii Civile a trecut în certificatul de nastere copildin flori”, în locul numelui tatãlui. Deci Marin Nãstase era copil din flori, crescut de o mamãsãracã, probabil ajutatã cumva si de tatãl biologic. Tiganca Nãstase nu avea pãmînt, se întretinea muncind cu ziua pe la altii, mai înstãriti.Si tot în acele vremuri exista un obicei, care a continuat pînã la instaurarea comunistilor laputere: acela al copiilor de trupã. Pentru a ajuta familiile sãrace cu multi copii, orfanii,vãduvele cu copii sau copiii din flori, unitãtile militare primeau, fiecare, cîtiva asemenea copii.Din hainele militare reformate li se confectionau si lor mici uniforme, iar la cazan se gãseamereu o lingurã în plus si pentru ei. Erau un fel de soldati în miniaturã, care respectauregulamentele militare, disciplina, regimul cazon. Dacã mergeau la scoalã, tot regimentul le

asigura cele necesare (cãrti, caiete, rechizite). Unii erau trimisi la scoli de muzicã si rãmîneau în Armatã, la fanfara regimentelor; altii, la vîrsta de 21 de ani, se angajau si deveneau, cutimpul, subofiteri, iar cei mai dotati erau trimisi la liceu si, mai departe, la studii militaresuperioare. Asa s-a întîmplat si cu puradelul Marin Nãstase, care, fiind copil din flori si fãrãtatã legal, a fost acceptat copil de trupã la un regiment. Deoarece puradelul s-a dovedit foartebun la învãlãturã, destept, inteligent si disciplinat, comandantul a hotãrît sã-l trimitã la LiceulMilitar Mînãstirea Dealu”, pe cheltuiala regimentului.Marin Nãstase nu i-a dezamãgit pe cei care au investit în el, terminînd în fiecare an de studiuprimul si, ca sef de promotie, ciclul. Comandantul regimentului a hotãrît sã-l mai trimitã si laScoala de Ofiteri de Artilerie, pe care Marin Nãstase a absolvit-o, tot ca sef de promotie, dupãce an de an a fost primul, dovedind a fi foarte inteligent, cu memorie bunã si extrem dedisciplinat. Este promotia anului 1943 si, ca proaspãt sublocotenent, a fost invitat, împreunã cutoti ceilalti sefi de promotie ai celorlalte arme din promotia 1943, la un dejun oferit de RegeleMihai, care a dãruit fiecãruia, cu aceastã ocazie, cîte o sabie si tresele cuvenite.Dupã regulamentele atunci în vigoare, primii 3 (seful de promotie si urmãtorii doi) de la fiecarescoalã militarã aveau dreptul sã-si aleagã garnizoana. Sublocotenentul Marin Nãstase a datprima mare loviturã a vietii sale: în loc sã meargã pe front, ca ofiter de artilerie, el a alesartileria antiaerianã si garnizoana Brasov, unde domneau pacea, linistea si nici un pericol. LaBrasov, sublocotenentul Marin Nãstase a devenit afacerist, avînd mult timp liber. Aceastã nouãpreocupare a fost cea de-a doua mare loviturã a vietii sale: a românizat” 2 magazine evreiesti.Aici sîntem obligati sã dãm explicatii: în regimul Maresalului lon Antonescu, una din legile cucaracter antisemit a fost interzicerea evreilor de a avea magazine. Cum românii, ca si evreii, ausimtul dezvoltat al smecheriei” s-a gãsit si solutia: UN ROMÂN (de încredere) devenea legalproprietarul magazinului, cu numele sãu trecut pe firmã, ca proprietar de drept, dar, în fapt,magazinul apartinea tot vechiului proprietar. Nimic nu se schimba, noul proprietar-paravan nuse amesteca în comert, dar primea lunar o cotã de 25-40% din veniturile realizate. De la cele 2magazine de încãltãminte, Marin Nãstase încasa astfel (ca proprietar-fantomã) sume frumoase,lunar, afacerea fiind înfloritoare. Ca urmare, cu încetul, a devenit foarte bogat. Trebuie spus cã, între timp,tãranul Dumitru din Tãrtãsesti s-a cãsãtorit oficial cu tiganca Nãstase-mamasublocotenentului Marin Nãstase. Din cãsãtoria celor doi au mai rezultat 2 copii: un bãiat,Constantin (Costel), si o fatã, ambii cu numele de familie al tatãlui, Dumitru. SublocotenentulMarin Nãstase a cumpãrat cîteva zeci de hectare de pãmînt agricol în Tãrtãsesti, zeci de stupide albine si oi, 2 autoturisme, toate asigurîndu-i o viatã trãitã din plin, ceea ce un ofiter tînãrnu-si prea putea permite doar din soldã. Ulterior, el a dovedit un apetit de îmbogãtire greu deegalat.

Capitolul II

Nãstase (Scatiu) are o cãdere

A venit 23 August 1944, cu toate nenorocirile aduse de Armata Rosie. Slt. Marin Nãstase, zissi Titi, într-o zi, în Bucuresti, si-a parcat masina pe o stradã oarecare. Cînd s-a întors, masinaia-o de unde nu-i! Dupã cîteva zile, a vãzut-o cu un sovietic la volan. A tipat, a strigat hotu’”, afugit dupã masinã si chiar s-a aruncat pe botul ei. A fost arestat de politistii români si anchetat,sub stare de arest, în subsolul blocului Dragomir Niculescu (Romarta) de pe Calea Victoriei,bloc devenit al MAI. Nu a fost retinut mai mult decît durata anchetei, l-au eliberat, dar masinasa a trecut pentru totdeauna la sovietici. A doua masinã si-a ascuns-o, de fricã, în ogradapãrinteascã, sub o sirã de coceni de porumb. În urma unui denunt, i-a fost si ea confiscatã.Pãmîntul l-a împãrtit, formal, între membrii familiei, ca si stupii, oile sau animalele de povarã,asa, ca sã nu mai poatã fi acuzat cã e mosier sau chiabur. Si, cum o nenorocire nu vineniciodatã singurã, în 1946 a fost epurat din rîndurile Armatei (încã regale), devenind somer,prin vointa generalului Walter Neulander, zis mai apoi Roman.Conform legilor de atunci, ofiterii deblocati se mai bucurau de unele avantaje. Li se echivalau

(în majoritate) examenele din scolile militare, urmînd a sustine un numãr mic de examene dediferentã, plus întelegerea profesorilor universitari fatã de acesti studenti tomnatici. Astfel,fostii ofiteri de infanterie, jandarmi s.a.m.d. deveneau licentiati în drept, iar fostii ofiteri deartilerie, geniu, aviatie sau marinã se transformau în ingineri. Asa a ajuns, în 1947-48, si fostulslt. Marin Nãstase (Titi) inginer.

Capitolul III

Inginer Nãstase (Scatiu), necazuri, bucurii, succese

Inginer ca inginer, dar sãrac,Marin Nãstaseprimise o grea loviturã din partea regimuluicomunist, chiar în trãsãtura lui esentialã: aviditatea de bani. A început o viatã precarã, cu unsalariu modest (în urma averii pierdute). Cãsãtorit si repede divortat, avea de ce sã se considereun visceral anticomunist si antisovietic. Cînd discuta cu cei mai apropiati, sub impresiapierderilor suferite, devenea nervos, vînãt la fatã de urã si profera cele mai grave acuzatii împotriva comunistilor locali si sovietici.În 1949 a cunoscut-o, întîmplãtor,pe aceea care îi va fi sotie pînã la moarte, domnisoara ElenaDragomirescu, fatã de Bucuresti, fiica lui Gheorghe Dragomirescu (salariat la Grivita Rosie”)si a Amaliei, nãscutã Gush, de origine germanã, din Bucovina. Elena Dragomirescu era foartefrumoasã. S-au întîlnit-vãzut-plãcut-iubit, cãsãtorindu-se în acelasi an. Elena Nãstase, finã,delicatã, orãseancã, nu cunoscuse muncile agricole. Ea a fost repede transformatã în mînã delucru, sclava lui Titi-tiranul, care, încã de la începutul cãsãtoriei, s-a purtat abuziv; vara oducea la Tãrtãsesti, la muncile casnice si ale cîmpului, ca sã facã mãmãligã, într-un ceaunurias, pentru muncitorii zilieri ai pãmînturilor împãrtite formal între rude. Asta subsupravegherea atentã a soacrei tuciurii, din cale-afarã de rea.În 1950, la un an de la cãsãtorie,s-a nãscut primul copil, Adrian, alintat Ady de cãtre pãrinti. Apoi, în 1952, s-a nãscut sora lui,Dana.Desigur cã se stie cît de greu se trãia în acei ani. O mamã cu doi copii mici nu putea obtine unserviciu, iar sotul, desi inginer, primea un salariu care nu îi asigura o viatã prosperã. Noroc cuceva zarzavaturi sau alte alimente venite de la Tãrtãsesti. Initial, au locuit pe Colentina, în casacumpãratã de Nãstase cînd activa ca ofiter la Brasov, pe numele surorii sale, dupã legalizarearelatiei tatãlui sãu cu tiganca Nãstase, dar sora lui Marin a decedat, tînãrã si nemãritatã, dupãcare proprietarul real a intrat în posesia imobilului. Comportarea lui ca sot a fost mizerabilã.Dimineata lãsa o infimã sumã de bani pentru hrana din acea zi, încît copiii au crescut cu cartofiprãjiti si ciorbã de fasole. Frumoasa lui consoartã a purtat o hainã de iarnã timp de 20 de ani, îmbrãcãmintea ei fiind de-a dreptul sãrãcãcioasã. Niciodatã nu au intrat împreunã la vreunrestaurant sau spectacol. Chiar mai tîrziu, cînd a devenit cadru universitar la nou înfiintatulInstitut de Petrol si Gaze Bucuresti, financiar sau material, nu s-a schimbat nimic în viata defamilie. Decît cã Marin Nãstase, care era fumãtor, a trecut de la tigara Carpati” la Kent” si acontinuat sã ia prînzul la cantina Institutului, la COS” sau la vreun alt restaurant. Aproape auitat cã are si o sotie, pe care o neglija total. Dacã aceasta încerca sã-l mîngîie, sau mãcar sã-latingã, el o lovea. Foarte violentã aceastã corciturã tigãneascã, mereu irascibilã fatã de sotie. Alovit-o si a bãtut-o de zeci de ori, din motive cunoscute numai de firea lui agresivã. Cînd seenerva (mai din nimic), se îngãlbenea si tremura de furie. Rar, la cîte 6 luni, ba chiar un an, îsimai aducea aminte cã trebuie sã fie si bãrbatul sotiei sale. Atît! Ciudat!Niciodatã ElenaNãstase nu si-a explicat de ce Titi al ei este asa de rece cu ea si de ce timpul liber si-l petrececu prietenul” sãu bun, prezentat familiei ca un fost ofiter, camarad si amic de-al sãu.Întîmplãtor, odatã, un cumnat, cãutîndu-l la prieten” acasã, l-a surprins pe Titi în pat cu amiculsãu bun, însã nimeni nu-si putea închipui - în naivitatea si în necunoasterea de atunci sau înlipsa de educatie sexualã crasã - cã ar putea exista relatii amoroase între bãrbati.Deci, MarinNãstase-Titi, zis Tapu printre cunoscuti - era... BISEXUAL!Si-a mai fãcut un pas: a vîndut casa din Colentina, s-a mutat cu chirie într-o locuintã de pe Str.7 Scaune si si-a cumpãrat o masinã. Apoi încã un pas: dupã putini ani, s-a mutat într-un

apartament confortabil, dintr-un bloc cu 4 etaje care, nationalizat acum, apartinuse FundatieiElias”, bloc situat pe o stradã perpendicularã cu Calea Mosilor, foarte aproape de aceasta si dePiata Mosilor.Fiul lui Titi,Adrian, a urmat cursurile Liceului Sfîntul Sava” (devenit Nr.1) din Bucuresti si afost un elev mediocru în primele clase. Vacantele de varã si le petrecea la Tãrtãsesti, undeMarin Nãstase îsi ducea întreaga familie, an de an. Acolo îl chema casa pãrinteascã (renovatãsi mãritã), acolo îi erau pãrintii, unchii, mãtusile, verisorii.Doamna Elena Nãstase muncea dingreu, iar Ady zburda, împreunã cu alti copii din sat, adicã prietenii copilãriei sale: TomaZaharia (devenit general în Regimul Iliescu-Nãstase); Gregorian Bivolaru (actualul mare guru”al yoghinilor sectei MISA); Gabriel Bivolaru (gangsterul deputat PDSR, care, împreunã cuescroaca Mona de Freitas, originarã din Bacãu si devenitã cetãtean englez, au furat statului2300 miliarde lei); Marin Bucur (noul proprietar, de formã, al faimosului restaurant CAPSA,fost nationalizat). Ady se juca voios cu prietenii lui, varã de varã, fãcînd tot felul de nebuniicopilãresti: pãsteau vitele împreunã, sau furau fructe din livezile oamenilor.Cînd a ajuns mareom politic, Ady nu si-a uitat prietenii: pe Toma Zaharia (politaiul corupt care si-a construit ovilã de miliarde la Tãrtãsesti) l-a fãcut general si mai marele politistilor pe Capitalã; pe MarinBucur, rudã cu familiile Nãstase si Zaharia, l-a folosit ca paravan la cumpãrarea restaurantuluiCAPSA. Aceastã metodã de camuflare a proprietarului adevãrat o folosise si Marin Nãstase,uzînd de numele rudelor, atunci cînd a divizat suprafata de teren agricol, stupii de albine si oilecumpãrate din biata lui soldã de sublocotenent, ca sã nu fie trecut la chiaburi”.Metoda aceasta de camuflare a adevãratului proprietar va fi perfectionatã de Ady în cariera safinanciarã si politicã. În cazul lui Gabriel Bivolaru (cînd acesta a fost descoperit ca inginerfinanciar”, pãgubind statul cu 2300 miliarde lei si a fost invitat la Procuraturã, desi era deputatPDSR în opozitie”), Ady, prietenul din copilãrie, ajuns presedinte de partid si deputat, aorganizat, la repezealã, un mars la Procuraturã, cu circa 40 de deputati si senatori PDSR, undeau protestat, considerînd actul ca o persecutie politicã! Dupã ani de tergiversãri si disparitii deprobe din dosare, în domnia bunului plac a lui Ady, Gabriel Bivolaru s-a ales cu o condamnarede 5 ani închisoare, în vreme ce un hot de gãini primeste 2 ani.Organizatia MISA, extrem de periculoasã, a lui Gregorian Bivolaru se bucura de tolerantaautoritãtilor, cu sprijin tacit guvernamental, în ciuda reactiei presei din tarã, care a dezvãluitmulte din activitãtile yoghinilor si ale lui Bivolaru. Deodatã însã, ca la un semnal, dupã multiani de armonie si pace, autoritãtile s-au pornit împotriva toleratilor, sã le urmãreascã atentactivitatea, sã-l ancheteze si sã-l aresteze pe Guru-Gregorian. Pãrerea generalã este cã aceastãsectã, incredibil de profitabilã, cu un important venit financiar, si-a cam uitat protectorii.Gregorian Bivolaru a neglijat sã mai dea darul” prietenului tãrtãsestean, uitînd lamentabilzicala mafiot-dîmboviteanã: prieten, prieten, dar brînza-i pe bani! Si de aici i se trage totnecazul...

Capitolul IV

Ce naste din pisicã, soareci mãnîncã – sau aschia nu sare departe de trunchi...

Anii au trecut în goana lor nebunã, Ady a crescut si a ajuns elev în cursul superior al aceluiasiliceu, Nr.1, fost Colegiul National Sfîntul Sava”. Viata familiei Nãstase a mers în acelasi fel,pînã prin 1963-64, cînd Marin Nãstase, anticomunistul convins si antisovieticul si mai convins,a hotãrît sã se înscrie în rîndurile PCR, spunînd celor apropiaji chiar asa: Îmi dau seama cãviitorul este al comunismului, mã înscriu în PCR si la fel îmi voi înscrie si copiii în partid”.Marin Nãstase s-a tinut de cuvînt, s-a înscris si a devenit membru PCR. Din acel moment, viatalui si a copiilor sãi a luat o nouã directie, aceea a imposturii, deoarece el nu a urmãrit decîtavantajele materiale imediate, nici vorbã de vreo motivare ideologicã!

Alesul Românilor pentru Presedintie

Pe mãsurã ce crestea,Adrian (Ady) afisa evident caracteristicile rasei bunicii lui de laTãrtãsesti: viclean si hot; în schimb, sora lui, Dana, semãna cu mama ei: blîndã, naivã, chiarprostutã.La 12 ani, Ady si-a descoperit, subit, bucuria de a se juca la vãrul sãu mai mic cu 6ani, si de aceea îl vizita aproape zilnic, dupã scoalã. Dar nu ca sã se distreze altfel decît cutimbrele postale din cele 3 clasoare ale unchiului sãu. Si astfel, zi de zi, cum apãrea, dupã cemãtusa sa îl trata cu sandvisuri, el cerea clasoarele cu timbre, ca sã se joace”. Dupã cîtevasãptãmîni, mãtusa a observat cã nu mai exista nici un timbru în cele 3 clasoare. Asa a început,cu furtisagul, sã colectioneze mãrci postale. Si, de atunci, i s-a dezvoltat dorinta de a colecta,mai ales prin acaparare si furt.Odatã cu noua pozitie privilegiatã a lui Marin Nãstase (Titi), nunumai de membru de partid, cît si de colaborator al Securitãtii, sînt indicii cã si Ady a fost, încãde pe atunci, din ultimele clase de liceu, adoptat” de Securitate.Deodatã a devenit elev fruntas,iar atunci cînd la liceu venea vreo delegatie de strãini din tãrile capitaliste, întotdeauna,cuvîntul de bun-venit”, în limba englezã sau francezã, era rostit de elevul Nãstase M. Adrian.Cînd era în ultima clasã de liceu, în revista Magazin istoric”, au apãrut, sub semnãtura lui,unele comunicãri sau precizãri privind evenimente ori conducãtori din istoria medievalã aRomâniei, în special din zonele Banatului si Transilvaniei. Unele comunicãri erau inedite,rodul cercetãrilor” elevului Nãstase M. Adrian, uneori precise puneri la punct. Probabil cãatunci multi s-au mirat sau l-au lãudat pe autorul unor asemenea studii serioase, cu toatã vîrstasa adolescentinã. Nimeni însã nu a stiut cã, de fapt, contributia lui Adrian - elevul minune - nuera decît semnãtura, cãci autorul adevãrat era “iubitul” lui, fostul profesor de istorie lon D.Suciu, de la Universitatea din Bucuresti, epurat din cadrele universitare în 1946, condamnatpolitic de 3 ori si binecunoscut ca homosexual, dar si ca un specialist în istoria medievalã aBanatului si Transilvaniei.

Aschia nu sare departe de trunchi

Legãtura lor a fost de lungã duratã, ba chiar au purtat si verighete. Desi Ionicã Suciu era multmai în vîrstã, legãtura a fost pasionalã, si astfel a apãrut si aceastã mostenire de la tatãl sãu -bisexualitatea.Într-o searã, Adrian a plecat, beat de amor si de alcool, de la Suciu. Aproape decasã a cãzut pe trotuar; pozitie în care l-a gãsit taicã-sãu. Acesta, în 1oc sã reclame cazul laMilitie sau sã-l confrunte pe Suciu, i-a dat doar un telefon.Adrian a intrat apoi la Facultatea de Drept si, ca student, si-a continuat viata sexualã dublã.Deseori, invita la el acasã studenti negri, cu care se închidea în camerã, spunîndu-i mamei salesã nu-i deranjeze, cã studiazã. Si biata mamã, în naivitatea femeilor generatiilor trecute, nuavea decît cuvinte de laudã pentru fiul ei asa de studios. Încã de pe la 14-15 ani, Marin-tatãl l-aformat pe Adrian, prin spãlarea creierului”, în mod constructiv, spunîndu-i de o mie de ori cãeste superinteligent si cã va ajunge mare, dar cã trebuie sã se cãsãtoreascã cu o fatã din înaltanomenclaturã comunistã. Probabil cã asa sunau indicatiile de sus. La rîndul sãu,Marin a maidat o loviturã importantã a vietii sale - a încercat, mai întîi la Timisoara, sã-si ia un doctorat,dar nu a reusit. Atunci a pus în miscare toatã mierea stupilor din Tãrtãsesti, pe care a vîndut-o,alãturi de alte produse agricole, si - cu banii adunati, plus o vorbã bunã” de la Secu” si-a luattitlul de doctor în izotopi radioactivi”, la Bucuresti. Asa cã a devenit Doctor Inginer MarinNãstase, fãrã sã stie ceva despre izotopii radioactivi.Nu cã i-ar fi fost foarte necesar acest titlu în cariera sa de cercetãtor stiintific sau în cariera universitarã - el habar n-avea de fizicãatomicã. A procurat doar o carte din strãinãtate, pe care a tradus-o. Titlul i-a trebuit sã justificecã nu-i un oarecare ingineras, ci un om de stiintã, adicã un doctor-inginer sadea. Si, în aceastãcalitate, a fãcut, ulterior, parte din mai multe delegatii de oameni de stiintã români, care aumers în strãinãtate, ca invitati la diferite ocazii. Iar Marin Titi Nãstase participa ca ochiul siurechea” vigilentei Securitãti, fãrã teama ca un ditamai doctor-inginer sã fie bãnuit de turnãtor.A fost în delegatii în Cehoslovacia, China, Franta, Suedia (6 luni) si alte tãri; ca rezultat alacestor plecãri, situatia familiei nu s-a schimbat cu nimic; banii primiti pentru deplasãri în

strãinãtate, în valutã, i-a cheltuit pentru sufletul sãu, pentru tabieturile sale: masina, tigãrileKent”, mesele la restaurant. Sotia, biata lui consoartã, a purtat acelasi palton (fãcut dintr-omanta militãreascã, transformatã si vopsitã) peste 20 de ani. Si tot cartofii si fasolea au fosthrana ei si a copiilor. În toti acesti ani, de urcus vertiginos al semi-tiganului Marin Nãstase, elsi-a mai pregãtit o loviturã de imagine”, care i-a adus bani, glorie, grade militare succesive derezervist (pînã la cel de general) si a fost înmormîntat, cu onoruri militare, la CimitirulGhencea-militar. Cum comunistii au cãutat cu insistentã sã-si aibã eroii lor antifascisti, MarinNãstase si-a ticluit o poveste mincinoasã, pe care nimeni n-a verificat-o; dealtfel, era si greu deverificat, dupã aproape 40 de ani de la sfîrsitul rãzboiului. Basmul bulibasei suna cam asa: afost odatã, ca niciodatã, în Brasov, si se fãcea cã un tînãr ofiter de antiaerianã, care soma, dinlipsã de activitate militarã, rãtãcea de unul singur, a doua zi imediat dupã 23 August 1944, peuna din strãzile orasului; deodatã, a apãrut o coloanã germanã de camioane cu soldati siarmament, care se retrãgea de undeva, în confuzie si mare grãbire. Comandantul coloanei, unofiter superior, vãzînd un chipes ofiter român, fost camarad de luptã (teoretic), a oprit coloanasi, politicos, l-a întrebat pe ofiterul român, care s-a întîmplat sã fie chiar Marin Nãstase, care edirectia spre Vest, spre Cluj. Proastã inspiratie a ofiterului german, care, în loc sã aleagã unlocuitor al Brasovului, oras care avea pe atunci o bunã populatie sãseascã, l-a preferat peofiiterul român ce nutrea, în ascuns, sentimente de urã fatã de fascisti si de mare admiratie fatãde armata si poporul rus, libertate ne-a adus”. Ca urmare, ofiterul român i-a indicat o directiecontrarie, care mergea spre Moldova, si care ducea, de altfel, spre o fundãturã, drum bine stiutde bulibasa artileristã. Deci coloana germanã a plecat în directia indicatã de ofiterul Nãstase sis-a înfundat undeva, unde a fost pe de-a-ntregul capturatã de Armata Rosie, biruitoare.Prin anii ‘80, dupã aceastã poveste, s-a turnat un film inspirat din lupta contra fascismului.Nãstase a fost consilierul regizorului si a încasat nu numai onorariul pentru munca sa, dar si oprimã suplimentarã si decoratii. Nimeni nu s-a întrebat, în anii turnãrii acestui film fantezist,dacã sublocotenentul Nãstase chiar a sãvîrsit asemenea faptã si, dacã a fãcut-o, atunci de ce înanul 1946 totusi a fost epurat din armatã - fiind în asemenea grad devotat de timpuriupartidului si comunismului - sau, dacã a fãptuit acest lucru, de ce l-a tinut secret circa 40 deani? Sfînta imposturã! În acei ani s-a considerat el oare curat ca lacrima fatã de partid sidevotat institutiei cu care colabora? Într-adevãr, a avut grijã ca, dupã izgonirea Regelui, în1947, sã arunce în Dîmbovita sabia pe care a primit-o în 1942 din mîna Regelui, si cu asta aconsiderat cã nu a mai ascuns nimic tovarãsilor, nici mãcar averea de la Tãrtãsesti.Dupã terminarea Facultãtii de Drept si obtinerea licentei, Adrian Nãstase (Ady) a lucratundeva, la Presedintia Consiliului de Ministri, repartizat... stiti de cine. Dar a mai detinut ofunctie: a fost cooptat ca membru al Asociatiei de Strîngere a Relatiilor cu Strãinãtatea,respectiv al Asociatiei de Prietenie Româno-Americanã, Româno-Englezã, Româno-Francezãetc. etc.Astfel, el avea avantajul privilegiat al pãtrunderii fãrã fricã (în misiune) în ambasadeleacelor tãri, cu ocazia sãrbãtorilor lor nationale sau la alte manifestãri social-culturale. Acolo sebucura de dublu avantaj, datoritã pãtrunderii si cunostintelor sale în limbile englezã si francezã, învãtate cu meditatori, avea posibilitatea sã vîneze victime, atît pentru Securitate, cît si pentruel. Atunci el a lucrat pentru DIE, serviciul strãinilor în trecere pe teritoriul român, adicã pe unamerican, de exemplu, îl cunostea la Ambasada SUA, unde Ady era invitat cu ocaziasãrbãtoririi Independentei SUA, 4 lulie – Adrian, amabil si serviabil, americanul, fericit cã a întîlnit un localnic cu care se putea întelege. Adrian îl invita la Operã, la Athénée Palace si înalte locuri frumoase, pentru ca, în acest fel, sub masca amicitiei, sã afle scopul precis al viziteiamericanului la Bucuresti; putea constata orice din întrebãrile puse, ce-l interesa. Afla dacãintentiona sã întîlneascã o anumitã persoanã, cetãtean român, si, în acelasi timp, gãsea sipartenere ori parteneri pentru relatiile sale bisexuale.La un moment dat, s-a pricopsit cu osuedezã, pe care chiar a gãzduit-o acasã, în familie; cum putea oare mama lui, în aceastãsituatie, sã-l bãnuiascã pe Adisor al ei cã fãcea ceva împotriva firii, mai ales cã ea nu stãteadecît acasã si cunostea doar drumul spre piatã?!Nu avea prietene, nimeni nu o vizita. Relatiile

cu familia ei erau rupte, la cererea sotului, ca fiind neconforme cu noua lui linie de impostor-colaborationist.Tot pe la ambasade, la cea a Frantei de data aceasta, a cunoscut un francez distins, partenerhomosexual, care l-a invitat la Paris (individul fiind o personalitate), asa cã Adisor, pe post defetitã, a primit imediat pasaportul si a plecat pe malurile Senei, unde a avut o lunã de miere” detoatã frumusetea; frantuzul amorezat l-a plimbat prin toatã Franta si l-a fãcut pe deplin fericit.Întors în tarã, el a intrat într-o altã aventurã, de data asta ca bãiat. La Ambasada SUA, a întîlnito tînãrã naivã, americancã, ai cãrei pãrinti, evrei, pãrãsiserã România în 1951, stabilindu-se laNew York, unde tatãl profesa medicina. Tînãra, studentã, pregãtea o lucrare despre România,iar Ady s-a oferit imediat sã o ajute, fapt pentru care a gãzduit-o mai multe luni si cu care a întretinut nu numai relatii sexuale normale, dar a si întocmit planuri serioase de cãsãtorie. Pevremea aceea, Adrian Nãstase nu nutrea încã dorinta de a fi conducãtor al României, i-ar fiplãcut sã trãiascã în America, sub capitalisti. Tînãra new-yorkezã era atît de prostutã încît acitit notele informative despre ea, fãcute de iubitul ei, care, din neglijentã, le-a uitat în camerã.Cînd l-a întrebat despre ele, el a linistit-o cã asa trebuie procedat, prin lege, cînd gãzduiesticetãteni strãini si a convins-o sã nu se alarmeze. Între timp, fata s-a îndrãgostit cu adevãrat deel, dar tatãl ei a aflat motivul prelungitei sale sederi în tarã si cine este cel care voia sã-i fieginere, si si-a chemat fata urgent la New York, i-a spus totul si a trimis-o în Franta, la studii,asa cã tesãtura lui Ady s-a destrãmat. Ea a apucat sã-i comunice ceea ce stia tatãl ei. Reactiaimediatã a lui Adrian fatã de un prieten a fost: De unde stie el? A fost la c... meu?”.Probabil cã au mai apãrut si alte asemenea iubiri”. Iar despre cei descusuti informativ se va afladoar dacã, vreodatã, vor fi date publicitãtii dosarele si dacã vor mai exista aceste dosare ale luiNãstase (de activitate asiduã în cadrul DIE si ale procesului Suciu).Cînd, cu cîtiva ani în urmã, a izbucnit scandalul Priboi, presa întreagã a înregistrat actiunilefurioase de apãrare a lui Priboi de cãtre primul-ministru al României, Adrian Nãstase. Celegãturã poate fi (cã de rudenie nu este) între un pretins intelectual de rasã, doctor în Drept,profesor universitar, si un ofiter tortionar, dovedit semidoct si semianalfabet original, recrutatdin drojdia societãtii si instruit în scolile politiei politice, unde a învãtat ura de clasã, ura deoameni, deci o brutã? Priboi i-a botezat lui Nãstase primul copil. Priboi a fost ridicat deNãstase în ritmul urcusului sãu politic: purtãtor de cuvînt, deputat PDSR, consilier personal. Sinimeni nu s-a întrebat de ce Nãstase urãste ideea deconspirãrii Securitãtii si s-a opus cuvehementã ca dosarul lui Priboi sã fie fãcut public. Explicatia este simplã: Priboi a fost legãturalui Nãstase cu Securitatea, a fost îndrumãtorul lui. Dacã Priboi este descoperit si, eventual,adus în fata justitiei, atunci el va vorbi si de Adrian Nãstase, si de colaborarea lor. Or, în acestcaz, urmeazã prãbusirea de pe înaltul soclu pe care si 1-a construit.Presa din tarã a anuntat cã la examenul de bacalaureat pãrintii au fost de acord sã se facãpublice rezultatele obtinute de elevi, cu o singurã exceptie: pãrintii elevului Andrei A. Nãstase(Adrian si Dana) de la Liceul Jean Monet”. Initial s-ar putea aprecia modestia si dorinta de apãstra un secret familial. Dar n-a fost sã fie asa! La finalul examenului de bacalaureat s-aanuntat, de data asta, cã odrasla premierului a obtinut cea mai mare notã, si pe liceu, si peBucuresti. Si atunci unde ar fi modestia? Faptul a reamintit, celor ce cunosc amãnuntele, o altãasemenea situatie, petrecutã cu cîteva decade înainte, dar cu alti actori pe scenã. Dana, sora luiAdrian, a dat examen de admitere la Facultatea de Filologie (sectia englezã) si a cãzut laexamen, fapt pentru care plîngea acasã în hohote, cu toate consolãrile mamei sale. Tatãl, MarinNãstase, nu era acasã. Cînd a venit, el si-a gãsit fiica în lacrimi. A aflat cauza, si-a îmbrãcatpardesiul imediat si a iesit în rãcoarea serii de toamnã. Dupã o orã s-a întors si, vesel, i-a spusfetei: ai reusit! A doua zi, pe listele celor reusiti la admiterea la limba englezã a apãrut sinumele Nãstase M. Dana. Este de bãnuit cã tãticul a fãcut un tîrg acolo unde s-a dus, fiindcã laabsolvirea facultãtii Dana nu a fost angajatã ca profesoarã, ci ca salariatã a unei firme decomert exterior. Or, se stie de cine apartineau Comertul Exterior, Externele, Turismul s.a. Danaa fost trimisã imediat în Siria, apoi în Norvegia si Olanda (în coasta NATO). Dupã 1989, a avut

servicii numai în contact cu strãinii, la Sofitel, Sörös si la multi altii, la fel de importanti. Asacã istoria s-a repetat, între douã examene: tatãl a avut timpul sã aranjeze ca fiul sãu sã cunoascãsubiectele (sau altã metodã) pentru evitarea oricãrei surprize.

Alte cîteva esecuri

Au urmat o serie de evenimente care, analizate acum, dupã scurgerea timpului, apar nu tocmaiplãcute familiei Nãstase Scatiu”. Cu tot doctoratul în izotopi radioactivi, cu toatã practica deasistent la Institutul de Petrol si Gaze, pentru a fi pãstrat în Bucuresti (la mutarea din Capitalã aacestui institut) sau din alte ratiuni, dr. ing. Nãstase a fost trimis pe postul de director alÎnvãtãmîntului Profesional din Ministerul Învãtãmîntului, un post de birocrat, care ar fi putut fiobtinut de oricare alt inginer, nu de un doctor inginer specialist” în izotopi radioactivi, deci nuun post de mare prestigiu, ca profesor universitar.Prin 1973-1974, prof. dr. ing. a avut din nou o problemã” cu fiul sãu, care si-a continuat vechearelatie cu I. D. Suciu. De data asta, acest viciat mergea cu Adisor la portile fabricilor si, cutehnica specificã tuturor corupãtorilor, ademenea tineri muncitori, atrasi si de titlul sãu de fostprofesor. La aceste racolãri a participat si acela care, peste ani, avea sã pretindã sã conducãRomâniasi pe care, din lasitate, chiar si fostul Rege l-a declarat cea mai importantã persoanã aanului 2003.Tinerii racolati, adusi în casa lui Suciu, se întreceau în betii si orgii, printre partidede sex si perversiuni sexuale. Cum a aflat Militia, rãmîne (încã) o mare enigmã. S-o fi lãudatvreunul dintre tinerei? Vecinii au raportat activitãti suspecte sectoristului? Sau Suciu era dejacunoscut Sectiei de Moravuri? Cert este cã militienii au a cãzut în mijlocul unui asemeneadezmãt, dupã ce înainte, de pe o scarã a unei masini de pompieri, se fotografiase pe fereastrãtotul. A urmat ancheta, în care vinovatii principali erau I. D. Suciu si Adrian Nãstase, caracolatori si corupãtori. Pînã în seara procesului, asa s-a stiut, dar a doua zi a urmat bomba:acuzat - lon D. Suciu, martor al acuzãrii - Adrian Nãstase!I.D. Suciu, pentru inversiuni sexuale si corupere a unor bravi fii ai clasei muncitoare, a fostcondamnat la 8 ani. Dupã executarea pedepsei, au urmat alti 6 ani deportare în Bãrãgan, Suciufiind considerat un pericol social. Îngerul pãzitor, fie el Priboi sau altul, l-a fãcut pe AdrianNãstase curat ca lacrima, într-un proces cu usile închise, deci fãrã public, cu numai cevalucrãtori” de Militie si Securitate, proces tinut prin 1973.Dar si favoritul zeilor”, Nãstase, aavut cumva de suferit. În mod discret, el a fost scos de la Presedintia Consiliului de Ministri siexpediat, ca cercetãtor, la Institutul de Drept Penal. Toatã aceastã întîmplare a constituit unsemnal de alarmã pentru Marin Nãstase, tatãl. Si, în linistea noptii, a plãnuit sã-1 cãsãtoreascãpe Adrian, sã-i dea o identitate socialã nouã, nimeni nemaiputîndu-l acuza de invers“, sperînd, în acelasi timp, sã-i gãseascã o viitoare sotie tot asa de naivã si necunoscãtoare cum îsi aleseseel. Problema era însã mai complicatã, deoarece, conform dorintei tatã-fiu, viitoarea doamnãAdrian Nãstase mai trebuia sã fie si fiicã de nomenclaturist, care sã punã umãrul si la prestigiulfamiliei, si la ridicarea politicã a progeniturii tigãnesti, Adrian Nãstase.Norocul i-a zîmbit din nou lui Marin Nãstase. La Directia Învãtãmîntului Profesional, pe care oconducea, se afla, ca sefã de cadre, sotia fostului ministru de Externe, comunistul ilegalist,Grigore Preoteasa, mort în accidentul de avion din 1957, de la Moscova. Tovarãsa Preoteasaavea o fiicã studentã la filologie, în anul III sau IV, la Universitatea Bucuresti. Marin Nãstase,directorul, a fãcut pe petitoarea, a convins-o pe tovarãsa sã-si mãrite fata, el fiind motorul” carea reusit sã-si însoare/mãrite bãiatul, desigur, pãstrînd secretul despre fiul sãu, pãstrîndu-l pînãla moarte si fatã de sotia sa, care, dacã l-ar fi cunoscut, si-ar fi explicat mai bine propria ei viatãconjugalã.Sforile au fost trase, tinerii se zice cã s-au plãcut, se zice cã s-au si iubit chiar, oricum,cãsãtoria lui Adrian cu domnisoara/tovarãsa Preoteasa-fiicã s-a aranjat. De toate sforãriiletatãlui sãu, Adrian s-a tinut departe, dar s-a conformat, ca fiu ascultãtor. Si, cum ambele familiierau comuniste”, s-a aranjat numai cãsãtoria civilã, nu si cea religioasã. Pe vremea aceea,Adrian nu stia sã-si facã nici semnul Crucii, nu frecventa bisericile la slujbele religioase, asa

cum o va face peste 30 de ani.Cãsãtoria civilã a avut loc la Primãria din Piata Amzei, în prezenta unei echipe de tãrani secui(tov. Preoteasa-mama era unguroaicã, din secuime), îmbrãcati în hainele lor de la tarãtraditionale, si a altor cîtorva persoane, selectionate cu grijã de Marin (Titi) Nãstase, din parteafamiliei lui: doar fratele sãu cu sotia, iar din partea Elenei Dragomirescu-Nãstase (mamaginerelui) doar o sorã cu sotul. Dupã încheierea ceremoniei si oferirea unei cupe de sampaniecu biscuiti, a urmat un prînz, la CoS”, dar socrul, Marin, s-a îngrijit sã elimine dintre invitatiiprezenti la Starea Civilã pe fratele sãu cu sotia (fost comerciant, nationalizat în anul 1948) si pesora bunã a mamei-soacre a lui Adrian, cu sotul, fost detinut politic, desi ar mai fi avut 3 frati sipãrintii în Bucuresti, nechemati, pentru a nu da explicatii tov. Preoteasa despre acesti dusmanide clasã” pe care îi invitase (doar ca decor) la ceremonia cãsãtoriei, unde nu atrãseserã atentianimãnui.A doua zidupã cãsãtoria civilã, Adrian Nãstase s-a mutat sã locuiascã în casa tov. Preoteasa,din Parcul Primãverii, îndeplinindu-se dorinta combinatã (a tatãlui sãu si a lui) de a deveni sotde fiicã de nomenclaturist. Totul dovedea cã planurile lui Marin s-au realizat si cã mergeau pedrumul dorit de el. Dar n-a fost sã fie asa! Dupã cîteva zile de om cãsãtorit cu o tînãrãfrumoasã, atractivã si foarte simpaticã, într-o searã, pe la orele 11, cineva a sunat la usafamiliei Nãstase. La întrebarea doamnei Nãstase cine este?”, a rãspuns fiul Ady. A urmat undialog scurt:Ce s-a întîmplat, Adisor, mamã?”Rãspunsul: Mamã, dacã nu mã primesti în casã, lasã-mã sã dorm în hol, nu vreau sã mã mai întorc la ea”.Si mama a mai întrebat apoi: De ce, mamã, este o fatã bunã, frumoasã?!” Rãspunsul a fost: Euvreau sã studiez, sã citesc, si ea mã solicitã prea mult!” A doua zi, doamna Preoteasa a vizitat, cu mare scandal, familia Nãstase, spunîndu-le, fãrã alteexplicatii inutile, cã, în noaptea anterioarã, Adrian si-a pãrãsit tînãra sotie, sãrind pe fereastrã,bineînteles fãrã stirea cuiva din casã.Au continuat discutiile între patru ochi”, între Marin (Titi) tatãl si tov. Preoteasa - mama tinereidoamne Nãstase. Nu vom sti niciodatã dacã tãticul lui Adisor i-a dezvãluit mamei victimei”devierea sexualã a fiului. Nu s-a putut gîndi cã Adisor al ei îsi va schimba gusturile amoroase”atît de repede.A urmat apoi divortul. Ceva mai tîrziu, fiica tov. Preoteasa s-a recãsãtorit.Adrian si-a continuat viata lui de burlac, cu aventurile, bucuriile, necazurile si, mai ales, cumari succese profesionale, fiind sprijinit, desigur, de îngerul cu epoleti”, pãzitorul grijuliu, siajutat, bineînteles, pentru randamentul lui.

* * *

NOTÃ.Îmi asum toatã responsabilitatea pentru afirmatiile fãcute în acest articol si îimultumesc, pe aceastã cale, domnului Grigore L. CULIAN, editorul ziarului New YorkMagazin”, pentru curajul, demnitatea si hotãrîrea cu care a luat decizia publicãrii unui materialcare aduce la cunostinta opiniei publice fapte adevãrate, legate de ascensiunea politicãfulminantã a unui alt fost nomenclaturist comunist care, iatã, doreste sã devinã presedinteleRomâniei. Aurel Sergiu MARINESCU,Scriitor, fost detinut politic(Text reprodus din ziarul New York Magazin“,numerele din 8 si 15 septembrie 2004)