Lantul e de aur, România nu mai stim prea sigur ce mai e si a cui. Realitatea demograficã s-a schimbat brusc, ca o furtunã sositã din senin. Sîntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armatã. Sîntem colonizati de o populatie certãreatã si nesimtitã, venitã din nici o stepã, adusã de nici un avion. O populatie care a evoluat în interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burtã, urlînd din toti bojocii: "Am avere, am valoare!" E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masinã de mîl uman care acoperã încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita... Incubatoarele de incubusi din cartierele periferice, fabricile de cetãteni ale lui Ceausescu, traditia celor 15 copii în sãlasele de nomazi, cine mai stie? Lumea de pe stradã nu mai e cea pe care o stiam din copilãrie. Tata Ioan si Tanti Mimi, familie veche, cu casã în Cezar Bolliac, fãcutã la 1870, au lãsat în urmã un copil, care a mai fãcut un copil, blond si b...