Criminalii normalităţii, bazaconii gay, umilirea „Scorpionilor” şi crescătoria de papagali

Ion Maldarescu

Luni, 14 Iulie 2014 10:14

Pornind de la un caz recent consumat - paparuda-hibrid premiată la „Eurovision”-ul acestui an - în mass-media de pretutindeni se poate observa o creştere aberantă, rapidă şi exacerbată a promovării homosexualităţii. După ce Walt Disney a fost transformat în ţinta „curcubeiştilor” multinaţionali, „Disney Channel” a scos în prim-plan - caricatura cinematografică „Good Luck Charlie”[1] -, unde, personaje homosexuale sunt prezentate ca fiind exemple de urmat. Walt Disney este învinuit că în excepţionalele sale producţii de desene animate ar fi făcut „discriminare”. Convins fiind că realizatorul faimoaselor filme de animaţie se răsuceşte în mormânt la vederea refulărilor agresive, a mizeriilor electronice contemporane, nu pot rămâne impasibil la declaraţii de genul: „Ultimul film biografic relevă şi o «înclinaţie rasistă»”, aparţinând actriţei Meryl Streep, despre Walt Disney. Păcat că acum, la final de carieră, cunoscuta artista îşi pavoazează prestaţia artistică cu exprimări conjunctural-oportuniste, adresate cui vrea să le accepte! Exemplele dezaxaţilor, referitoare la Disney sunt edificatoare: „Lupul rău din «Cei trei purceluşi» poartă haine evreieşti, iar în «Cartea junglei», Mowgli îi spune ursului Baloo că speciile diferite nu pot trăi împreună”.[2] Ce tupeu! "Read More" Studii cu consecinţe dezastruoase În acest context, vă propun să medităm puţin asupra concepţiei familiei. Familia este o acceptare naturală, o lege bazată pe relaţiile de afecţiune - fie-mi iertată asemănarea cu regnul animal - dintre un bărbat, o femeie și copiii lor biologici. În deplin acord şi la cererea New World Order (N.W.O.), după mintea alienată a unor contemporani s-a trecut la impunerea unor noi precepte a căror aplicare va avea consecinţe dezastruoase, şi, inevitabil, se va solda, inclusiv cu transformarea societăţii într-o Sodoma şi Gomora modernă. Mai mult, s-au găsit cu moţ şi unii „specialişti” care au elogiat aceste concepte, manipularea agresivă fiind evidentă. În Australia „The Guardian” a publicat „rezultatul stării de sănătate a 500 de copii provenind din 315 familii formate din părinţi gay, iar concluziile studiului efectuat sunt parcă desprinse din jurnalul unui aşezământ psihiatric: „Copiii cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex (80% dintre cupluri sunt formate din mame lesbiene, iar restul din „taţi”, homosexuali - n.n.) au o stare de sănătate mai bună decât cei care provin din familii tradiţionale.[...] Oamenii de ştiinţă (care şi ce fel de ştiinţă? - n.n.) au ajuns la concluzia ca micuţii crescuţi de parteneri de acelaşi sex au o stare de sănătate mai bună cu circa 6% faţă de starea medie de sănătate a populaţiei în general şi au o relaţie mai strânsă cu familia.” Punându-ne mintea la contribuţie, tragem concluzia că oricât de   buni „cercetători” ar fi autorii „studiului” de la Universitatea din Melbourne, nimeni nu poate înghiţi asemenea intoxicări gogonate. Andrew Solomon şi bazaconiile gay Suntem conştienţi că în zilele noastre nimic nu este imposibil, că oricare ciudăţenie parcurge o scurtă perioadă de „pionierat”, după care intră în normalitate şi, fără ca umanitatea să conştientizeze, ceea ce până ieri era considerat anormal, cu timpul devine plictisitor de „normal”. Pas cu pas, perseverent, se urmăreşte şi se întronează războiul dintre două tipuri de societăţi: cea tradiţională şi familia de tip N.W.O. Ce i se reproşează oare familiei de azi? Fără îndoială, impunerea noii formule, care va duce inevitabil la dispariţia ei. Asta se şi urmăreşte! S-au găsit şi propovăduitori ale noilor „indicaţii preţioase”. Cine? Iată: scriitorul evreu-american Andrew Solomon înşiră braşoave într-un editorial publicat în „The New Yorker”.[3] El înşiră gogonele despre, citez: „modul în care sunt priviţi homosexualii în România, despre strămoşii săi evrei care au trăit în Dorohoi, precum şi despre situaţia copiilor de etnie romă care trăiesc în ţara noastră.” Care „a noastră”, domn Solomon, că matate te-ai călătorit de multă vreme de pe meleagurile mioritice? Ce multă grije duci matale, coane Solomon, ţiganilor! O fi frate de stea cu ei?! Aşa nepot, aşa mătuşă... şi vice versa. Cine putea să mediatizeze - în limba română - limbariţa scriitorului? Editura Humanitas, cuiul lui Pleşu... pardon, cuiul primului tun postdecembrist săvârşit de primul Ministru (postdecembrist) al Culturii (?!). Andrew Solomon s-a întâlnit recent cu căscătorii de gură din România, la lansarea incriminatului volum: „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei”. Anularea conferinţei despre identitatea gay pe care ar fi trebuit să o susţină la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, întâlnirea pe care a avut-o cu copii-ţigani şi modul în care a fost marcat de aceste evenimente, nu l-au împiedicat pe Andrew Solomon să trăncănească - în mod deloc original - după canoanele holocaustofile şi despre strămoşii săi din Dorohoi. Andrew Solomon editează bazaconiile cu o notă (presupun) autobiografică: Gay, Jewish, MentalyIII and Sponsor of Gypsies of România”[4] (Homosexual, evreu, bolnav mintal şi sponsor al ţiganilor în România). Cum şi-o fi permis să declare „Ţigani din România”? El are voie? El, da, noi, nu! Mai mult, întrebându-şi buna mătuşă - cam alzheimeristă, de altfel -, despre România, aceasta i-a răspuns: „A fost un loc oribil şi am fost norocoşi să plecăm de acolo. Nu există niciun motiv pentru ca cineva să se întoarcă”.[5] Gogoriţă cu „best-seller” „Marele scriitor” a devenit fresh memorie când editura Humanitas a cumpărat drepturile de publicare pentru cartea „The Noonday Demon: An Atlas of Depression", apărută în limba română cu titlul „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei”. Momentul culminant a fost atunci când „cel mai mare scriitor în viaţă din România, Mircea Cărtărescu, a fost de acord să scrie o introducere şi să participe la lansare”. Autorul mai mărturiseşte: „Chiar înainte de a ajunge eu în Bucureşti, cartea era bestseller şi, în primele două zile acolo, am acordat interviuri pentru toate cele trei reţele importante de televiziune, pentru Radioul Public Naţional şi pentru mai multe ziare de top”. Câtă modestie, dar, de unde-o fi aflat de gogoriţa cu „best-seller”-ul, tot nu mă dumiresc. I-o fi ajuns la urechi „Pe aripile vântului”? L-o fi învăţat Margaret Mitchell cum „devine cazul”... Cine se-asemănă, se-adună! Despre ţigani, Andrew Solomn se pronunţă „academic": „În timp ce ţăranii din nordul României mănâncă prost, romii din Colonia fac foamea, în timp ce ţăranii trăiesc puţin, romii arată semne evidente de boală (oare, de furăciune? - n.n.). Ţăranii poate n-au grupuri sanitare bune, dar romii n-au deloc; şi-au făcut nevoile în păşunile din jur, iar locul mirosea până la cer”. Despre aberaţiile marelui scriitor israelit, Asociaţia „Accept” a precizat, că B.C.U. a fost solicitată ca partener instituţional pentru găzduirea unei prelegeri publice susţinute de Andrew Solomon, cu tema «Cine suntem - sexualităţi şi identităţi în secolul 21», care avea ca punct de plecare volumul «Demonul Amiezii. O anatomie a depresiei». S-ar părea că B.C.U. şi-a dat seama, la timp, cu cine are de-a face. Andrew Solomon precizează că Mircea Cărtărescu, „Cel mai mare scriitor român în viaţă” (or fi murit toţi şi a rămas el „cel mai mare”? - n.n.) i-a cerut scuze, în timpul unei întâlniri cu publicul, pentru situaţia creată... „Putem doar spera că celalte experienţe ale tale în România ţi-au arătat adevăratele inimi ale poporului nostru”, a mai spus Cărtărescu. „Marele scriitor” - de care încă nu auzisem până azi -, se declară: „Cartea mea urcă în lista de best-selleruri de aici, din România, dar conferinţa mea la Biblioteca Naţională din Bucureşti a fost anulată, când conducerea (instituţiei, n.r.) a aflat că voi vorbi despre identitatea gay”. Eu, un biet anonim, îmi fac mea culpa. E prima oară când aud de scriitura individului, ba chiar de „scriitorul" însuşi, dar mă consolez că n-am avut nimic de pierdut. România „este un loc oribil şi am fost norocoşi că am plecat de acolo” Nehotărât, Andrew Solomon încearcă să convingă în „The New Yorker”: „[...] Cum s-a raportat România la evrei, la bolile mintale, la persoanele homosexuale, la romi? Tot ceea ce reprezint pare să atragă prejudecăţi aici. [...] Susţinătorii liberalizării sociale într-o ţară săracă, conservatoare şi religioasă nu sunt la modă. Acele femei cu sape de lângă Dorohoi nu o să sprijine niciodată căsătoriile gay sau pe bolnavii mintali şi probabil ele nu agreează evreii sau romii. Dar româna este o limbă latină şi românii combină căldura italienilor cu scânteia combativă a slavilor. Este (România - n.n. ) un loc oribil şi am fost norocoşi că am plecat de acolo, dar este, de asemenea, un loc minunat şi sunt norocos că m-am întors”. Nu sunt convins că autorul crede sau ştie ceea ce spune, dar... banul n-are miros. Cât despre „Acele femei cu sape de lângă Dorohoi”, am convingerea că-s mai sănătoase la minte decât „ilustrul” autor de best-seller, ce se iscăleşte „Gay, Jewish, MentalyIII and Sponsor of Gypsies of România”. Naţi-o frântă, că ţi-am dres-o! Pe plan european, după opinia mea, Germania de astăzi este o enigmă, un paradox al contrariilor: pe de o parte, locomotivă economică şi militară a Europei, pe de alta, cel mai îndârjit rac europen, rai al „ciudaţilor curcubeului” şi a tot felul de holocaustisme exacerbate. Parafrazându-l pe Caragiale, prin gura Caţavencului: „Anglia are faliţii ei. Franţa are faliţii ei. De ce n-ar avea şi Germania faliţii ei?”. Coaliția formată din partidul Die Grünen (partidul verzilor) și S.P.D. (partidul socialiștilor) din regiunea Baden-Württemberg a emis proiectul unei noi programe școlare realizate pentru „combaterea homofobiei și culturii acceptării homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor și transsexualilor”, care ar trebui să fie aplicată în Germania la toate nivelurile învățământului, încă din ciclul primar, începând cu 2015. Conform acesteia, se dorește - printre altele -, şi predarea unei ore speciale alocate „Lesbian, gay, bisexual and transsexual transgender” (L.G.B.T.), pentru educarea în spiritul acceptării diversității sexuale… Notă: L.G.B.T. s-a dezvoltat, s-a modernizat, purtând acum o denumire extinsă. Aceeaşi haită, alt nume: „International Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association” (I.L.G.A.). Nu m-ar mira ca celor enumeraţi în pomelnicul din denumire să li se aduge necrofilii, zoofilii şi alte asemenea grupări de (a)normali. Deşi nu sunt profet, privindu-i, nu pot să nu anticipez distrugerea umanităţii. Pentru că, de la toleranţă la sinucidere nu-i decât un pas, pentru ei, doar „Planeta maimuţelor” ar mai fi soluţia. Cu românii se poate întâmpla orice. Trecând peste prăpăstiile înşirate de „marele scriitor"... îmi scapă numele..., gândesc că românilor din România, clor din Afganistan, dar şi celor „...de pretutindeni”, românilor li se poate întâmpla orice. După ce zborurile ce pleacă din Afganistan spre România au fost amânate zile în şir, un singur avion al Forţelor Aeriene Române asigură retragerea militarilor de pe teatrul de operaţiuni, iar aceştia au fost înghesuiţi în avion precum vitele în bou-vagon. „Au fost decalate toate zborurile cu patru zile şi suntem înghesuiţi câte 75 într-un avion care are o capacitate mult mai mică. Au fost improvizate scaune în zona unde de obicei sunt încărcate bagajele. Din această cauză nu avem voie decât cu un bagaj de mână. [...] Trebuie să ajungem acasă, cu toţii, până pe 18 iulie, şi ne-a fost pusă la dispoziţie o singură aeronavă, suntem înghesuiţi ca nişte animale. Aşa suntem trataţi, acum, la final de misiune. Oameni din Guvernul României au venit aici, ne-au lăudat şi apoi nu i-a mai interesat de soarta noastră”. (Militarii Batalionului 20 Infanterie „Scorpionii Negri”). Despre Nicolae Manolescu... numai de „bine”... Domnul Manolescu Apolzan Nicolae, preşedinte al U.S.R., începând cu data de 20 noiembrie 2006 mai deţine şi funcția publică de ambasador, delegat permanent al României de pe lângă U.N.E.S.C.O. la Paris. Făcând un salt de la „Scorpionii Negri” la Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) aflăm că aceasta a constatat existenţa unei diferenţe nejustificate, în cuantum de 326.896,38 lei (aprox. 77.832  Euro), între averea dobândită şi veniturile realizate împreună cu soția de către Manolescu Apolzan Nicolae, ambasadorul României la U.N.E.S.C.O. (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură), Paris. De asemenea „A.N.I. .a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel București în vederea începerii acţiunii de control cu privire la modificările patrimoniale intervenite şi veniturile realizate de către Manolescu Apolzan Nicolae în perioada exercitării funcției publice”. Doamne, şi telectualii ăştia s-au molipsit de la politicieni. Pandemie mare! Adio, dar rămân cu tine! Kelemen Hunor va demisiona din funcţia de Ministru al Culturii şi din cea de vicepremier al României, dar U.D.M.R. nu va pleca de la guvernare. Cum să scape trenul tocmai acum? Incurcate sunt căile U.D.M.R. spre Budapesta! Crescătoria de papagali La final, o altă trimitere spre realitatea românească. „[...] omul politic Traian Băsescu a ajuns să fie eclipsat de omul Traian Băsescu”. Unul dintre cei doi T.B., după şapte ani, recunoaşte că a greşit (a câta oară? - n.n.): „Mihai Razvan Ungureanu este cea mai proasta alegere pentru şefia S.I.E. din intreaga istorie a serviciului secret specializat « în domeniul informaţiilor externe privind siguranţa naţională, apărarea României şi a intereselor sale». Provine din aceeaşi crescătorie de papagali ca şi Mihai Adrian Cioroianu - cooperativa Sörös-Dilema-Colegiul Noua Europă. Totuşi, e jenant, pentru România!” [6] Grafica - IonMăldărescu