ADEVARUL DESPRE CRIMEEA SI TATARI
mai
degraba .... sa le dea si la restul ramas in Asia Centrala.. drept sa vina
inapoi... etc.
Victor
Sub
impresia eroismului tătarilor, Himmler şi-a revizuit teoria superiorităţii
rasiale. Dacă până atunci, Himmler susţinea existenţa unei presupuse rase
superioare, Herrenvolk, reprezentată de arieni, care ar fi predestinaţi istoric
să domine
ceea ce el numea rase inferioare, Untermensch, şeful SS a decis că arienii nu
sunt singura rasă superioară şi a început să spună că tătarii fac parte dintr-o
rasă superioară, la rândul lor, rasă care a dominat Asia şi din care ar fi făcut
parte mari cuceritori, precum Attila, Gingis-Han, Tamerlan, dar şi strămoşii
japonezilor, aliaţi cu germanii. Himmler aprecia religia musulmană, pe care,
spre deosebire de Creştinism, o credea potrivită pentru un războinic.
"Read More"
Şeful SS
încerca să reînvie, pe de altă parte, vechea religie păgână a germanilor.
Tătarii erau îndemnaţi să se înroleze în armata nazistă şi de către liderii lor
religioşi, care credeau că pot distruge bolşevismul ateist. Ca o paranteză,
însuşi marele muftiu al Ierusalimului a mers în Bosnia pentru a-i încuraja pe
musulmanii din Balcani să se înroleze în SS pentru a lupta împotriva
comuniştilor
şi a evreilor. Înfrângerea germanilor i-a lăsat pe tătarii din Crimeea la
discreţia duşmanilor lor ruşi. Iar decizia de a deporta acest popor în
totalitatea sa nu a putut fi îmblânzită nici măcar de faptul că, totuşi, 20.000
de tătari crâmleni au luptat în rândurile Armatei Roşii.
Ca
o paranteză, deportarea in integrum a tătarilor din Crimeea a avut consecinţe
economice dezastruoase. Pentru ani la rând, cultura tutunului a dispărut în
peninsula care producea unele dintre cele mai fine şi mai apreciate soiuri de
tutun din lume, iar creşterea cămilelor, o ocupaţie tradiţională a tătarilor, a
dispărut aproape cu totul, la fel ca şi creşterea cailor de rasă. Tătarii din
Crimeea au putut să îşi regăsească pământurile strămoşeşti abia după destrămarea
Uniunii Sovietice. Mulţi dintre ei se luptă cu ruşii care controlează
administraţia locală pentru a-şi recupera proprietăţile. Iar posibila trecere a
peninsulei în componenţa Rusiei ar putea genera un nou exod al tătarilor, către
fraţii lor de sânge din Turcia.
In
conflictul din Crimeea, tătarii se opun încercărilor de a alipi
peninsula
din MareaNeagră
Rusiei. În mod suprinzător
pentru cei care nu cunosc culisele istoriei acestei bucăţi de pământ, tătarii
crâmleni sau crimeeni refuză orice demers care i-ar aduce din nou sub tutela
Moscovei. Şi asta pentru că tătarii crimeeni au încă proaspete în minte
nenumăratele tragedii individuale provocate de decizia satrapului roşu de la
Kremlin, Iosif Visarionovici Stalin, de a-i deporta pe tătari în
Uzbekistan.
Drama
din mai 1944
Drama
tătarilor crimeeni a început în 11 mai 1944. Comitetul de Stat al Apărării din
Uniunea Sovietică, întrunit sub preşedinţia lui Stalin, a decis deportarea în
întregime a acestei populaţii. Sarcina de a duce această decizie până la capăt
i-a revenit unuia dintre cei mai duri ofiţeri ai NKVD-ului, Ivan Alexandrovici
Serov, omul de încredere al lui Stalin şi al şefului aparatului de represiune
sovietic, Lavrenti Beria. Ivan Alexandrovici Serov nu a avut nevoie decât de o
săptămână pentru a organiza deportarea tătarilor. În data de 18 mai 1944,
trupele NKVD erau deja prezente în satele tătărăşti din Crimeea.
Deportarea
tătarilor era bazată de un scenariu simplu: trupele NKVD înconjurau satul. Apoi,
tătarii erau anunţaţi că vor fi deportaţi peste două ore şi că au
voie
să îşi ia cu ei doar
ceea ce pot transporta în mână. Apoi, tătarii erau urcaţi în camioanele NKVD şi
duşi până în cea mai apropiată gară, unde erau apoi înghesuiţi în vagoane de
vite. Condiţiile în care erau transportaţi tătarii din Crimeea nu difereau prea
mult de cele în care naziştii îi transportau pe evrei la
Auschwitz.
Foarte
mulţi tătari au murit din cauza condiţiilor în care au fost transportaţi. Sunt
mărturii ale supravieţuitorilor care arată că primele raţii de hrană le erau
oferite deportaţilor abia atunci când garniturile de tren ajungeau prin stepele
Kazahstanului. Apă nu primeau decât foarte rar. Ajunşi în Uzbekistan, tătarii
erau debarcaţi şi forţaţi să mărşăluiască între 100 şi 200 de kilometri în
condiţii dure. Documentele epocii arată că au fost situaţii în care
supravieţuitorii drumului infernal de pe calea ferată au improvizat plute, pe
care i-au aşezat pe bătrânii fără puteri şi pe copiii mici, apoi aceste plute
erau trase în sus, pe cursul râurilor, până în zonele desemnate de ofiţerii NKVD
drept vatră a viitoarelor aşezări. Bineînţeles, tătarii deportaţi au fost supuşi
unui adevărat regim de exterminare. Documente din arhivele sovietice arată că
întregul popor al tătarilor din Crimeea a fost deportat în trei zile. În seara
de 18 mai, au fost deportate aproximativ 90.000 de persoane. În seara de 19 mai,
au mai fost deportate încă aproximativ 165.000 de tătari, iar în data de 20 mai
au fost trimişi dincolo de Munţii Ural încă 174.000 de tătari. Până la
prăbuşirea Uniunii Sovietice, tătarii crâmleni nu au avut voie să se întoarcă
acasă. După anul 1991, însă ei au început să revină pe vechile lor pământuri,
ocupate acum de ruşi. În total, în prezent, circa 300.000 de tătari au revenit
în Crimeea, urmaşii celor deportaţi de Stalin. În Uzbekistan mai trăiesc circa
450.000 de tătari - cei deportaţi şi urmaşii lor - care nu au mai reuşit să
revină acasă. În Turcia trăiesc circa cinci milioane de urmaşi ai tătarilor care
au fugit din Crimeea în Imperiul Otoman după ce ruşii au ocupat peninsula, în
timpul împărătesei Ecaterina a II-a. Iar aproximativ 50.000 de tătari mai
trăiesc în Dobrogea şi în Cadrilater.
Motive
de ură
Decizia
de a deporta un popor întreg a fost luată de Stalin din ură şi din teamă. În
perioada războiului civil care a urmat revoluţiei bolşevice, tătarii au fost una
dintre populaţiile care s-au împăcat cel mai greu cu jugul bolşevic. Crimeea a
fost ultimul colţ de pământ din Europa unde au rezistat armatele antibolşevice,
iar mulţi dintre cei care s-au opus terorii roşii cu arma în mână au fost
îmbarcaţi în flota baronului Peter Wranghel, adică rămăşiţele flotei imperiale
ruse din Marea Neagră, şi s-au refugiat la Constantinopole. Tătarii care au
rămas în Crimeea au trebuit să suporte un regim deosebit de dur. Pentru că
marxiştii considerau că religia ar fi "opiumul popoarelor", multe moschei au
fost închise şi transformate în magazii. Pământurile tătarilor au fost
confiscate şi administrate în colhozuri, gospodării agricole colective care au
inspirat mai târziu şi Cooperativele Agricole de Producţie din România.
Duritatea bolşevicilor ruşi faţă de tătari era sporită deoarece mulţi dintre ei
socoteau că au ocazia să îşi ia o revanşă istorică pentru ceea ce istoriografia
rusească numeşte "jugul mongol", adică dominarea cnezatelor ruseşti de către
hanatele mongole şi tătăreşti. Ura reciprocă dintre tătari şi ruşii din Crimeea
era atât de accentuată încât după ce Germania nazistă a intrat în război contra
Uniunii Sovietice, mulţi tătari au luat arma în mână pentru a lupta contra
bolşevicilor. În Crimeea s-au format aşa-numitele Comitete Naţionale Tătăreşti,
care au început să stârpească pe cont propriu formaţiunile de sabotori bolşevici
rămase în peninsulă. Mai mult, zeci de mii de tătari, atât cei din Crimeea, cât
şi cei de pe Volga, au decis să se înroleze în armata germană. Documentele
naziste arată că au existat circa 70.000 de musulmani, care au format 26 de
batalioane, care au primit uniforme SS şi au fost trimise pe front să lupte
împotriva bolşevicilor. Valoarea militară a tătarilor din Crimeea l-a
impresionat inclusiv pe şeful SS, criminalul Heinrich Himmler.
Ps. A se citi articolul *De ce i-a deportat Stalin pe tatarii din Crimeea* de Claudiu Padureanu in Ro. lib. -pagina Aldine - vineri 7 martie 2014
Rodica
|
Subject:
|
O
rasa superioara ? tatarii din Crimeia.. dece acuma nu cred ca rusii merita
anexarea Crimeii... De ce i-a deportat Stalin pe tatarii din
Crimeea
| |
|
Date:
|
4/1/2014
10:30:25 P.M. Eastern Daylight Time
| |
|
From:
|
||
|
Sent
from the Internet (Details)
| ||
Comments