Jefuirea României prin afacerea Strousberg
Iata un alt motiv pentru care Eminescu nu a fost iubit de "straini" si
nici de tradatorii de tara autohtoni!
pai si acum e tot la fel! "Cine-a indragit strainii, manca-iar inima
cainii"...
cititi si condamnati tradatorii de tara si
neam
virgil ciuca
ion: Jefuirea României prin afacerea
Strousberg
Subiect: Jefuirea României prin afacerea
Strousberg Cu alte cuvinte, in ROMANIA, nimic nu-i nou sub SOARE. Adica '"a te
infrupta din bugetul tarii" este SPORT NATIONAL.
SA LE STEA IN GAT, MANGLITORILOR!
SA LE STEA IN GAT, MANGLITORILOR!
Eminescu
şi Căile Ferate Române
-
Jefuirea României prin afacerea Strousberg
-
Titu Maiorescu, trădător de ţară
Miron
Manega 12.06.2013
15:59:00
În prima ediţie a volumului POESII de Mihai Eminescu (editată de
Titu Maiorescu, în 1883), din poezia DOINA lipseşte un vers: ”Şi cum
vin cu drum de fier”
„De
la Turnu-n Dorohoi
Curg
duşmanii în puhoi
Şi
s-aşează pe la noi;
Şi
cum vin cu drum de fier
Toate
cântecele pier,
Zboară
păsările toate
De
neagra străinătate etc.”.
Absenţa
acestui vers nu este nici întâmplătoare, nici nevinovată.
Titu
Maiorescu era un tip extrem de scrupulous şi de pedant când era vorba de
textul tipărit, mai ales în cazul unei personalităţi uriaşe ca Eminescu.
Absenţa versului este o omisiune intenţionată iar explicaţia, oricât ar
părea de forţată, îşi are explicaţia în celebra afacere Strousberg. Prin
această neinspirată tranzacţie, statul român concesionase construcţia
căilor ferate unuia dintre cei mai mari escroci internaţionali de la
vremea aceea, Bethel Heinrich Strousberg, mai exact concernului german
condus de acesta.
Prima
locomotivă construită pe teritoriul României (Resicza 2,
1872)
Afacerea,
iniţiată cu acordul şi sprijinul regelui, a fost o hoţie fără precedent în
istoria României iar scandalul a fost atât de mare, încât l-a adus pe
Carol în pragul abdicării. El picase, de fapt, într-o capcană întinsă de
conaţionalii săi germani şi de răii sfătuitori corupţi din guvern, în
special liberalii. Scandalul a durat 12 ani: de la 10 septembrie 1868,
când a fost ratificat de Parlament contractul cu concernul Strousberg (cu
sprijinul guvernului liberal condus de Ştefan Golescu), până în la 11
aprilie 1880, când s-a format „Direcţiunea princiară a Căilor Ferate
Române”, iar sistemul feroviar a început să fie răscumpărat şi să
intre în administrarea statului.
Poziţia
lui Eminescu, ziarist extrem de bine informat, în legătură cu jaful
colosal asupra României, pe care l-a constituit afacerea Strousberg, a
fost fermă şi clară, şi o exprimase încă din 1876, în “Curierul de Iaşi”:
„Drumurile noastre de fier, în fine, au fost construite cu totul
în interesul străinilor. Ele nu raportează decât 2.000.000 pe an şi se
cheltuieşte cu ele peste 40.000.000; diferenţa toată iesă din ţară din
punga a 700.000 contribuabili pentru preumblarea mai comodă a 30.000. Dacă
s-ar fi făcut un drum de fier de la Galaţi la Marea Neagră şi acolo un
port pentru esportul grânelor noastre, s-ar fi servit într-un alt mod
interesele ţărei”. (observăm aici şi nuanţările economice făcute de Eminescu între
„CFR Călători” şi „CFR Marfă”).
Şi totuşi, ce legătura este între Titu Maiorescu şi cenzurarea
versului „Şi cum vin cu drum de fier”? – ar putea întreba cineva.
Există o asemenea legătură?
Există! Maiorescu, care era lider al Partidului Conservator
(duşmanul liberalilor) şi care, în Parlament, pleda împotriva afacerii
Strousberg, în particular era avocat al firmei Strousberg ÎMPOTRIVA
STATULUI ROMÂN. Oricât ne-ar reţine anvergura culturală a „protectorului”
lui Eminescu, nu putem evita concluzia care se impune de la sine: Titu
Maiorescu a fost un trădător de ţară.
Ceea ce Eminescu nu putea fi, mai ales că ştia în detaliu toate
dedesubturile afacerii Strousberg. Iar Titu Maiorescu ştia că Eminescu
ştie... Aşa că, la scurtă vreme după ce marele poet naţional era băgat în
cămaşa de forţă şi închis la spitalul Şuţu, Maiorescu îi tipărea, la
Editura Socec, primul volum de „Poesii”. În care, dintr-o excesivă
prudenţă ardelenească, a eliminat acel vers „periculos”, ce putea fi
interpretat ca o aluzie la afacerea Strousberg. Căci, în 1883, ecourile
scandalului încă nu se stinseseră.
Experienţa
dramatică a afacerii Strousberg a făcut ca, începând cu 11 aprilie 1880,
statul român să renunţe definitiv la concesionările care generaseră
dezastrul economic al României şi nenumăratele scandaluri politice. De
fapt nu chiar definitiv, ci doar până astăzi.
Căci
decizia iresponsabilă a unui ministru liberal, pe nume Relu
Fenechiu, readuce Căile Ferate Române la momentul afacerii
Strousberg…
Cine
era industriaşul escroc Strousberg?
Bethel
Henry Strousberg (20 noiembrie 1823 - 31 mai 1884) a fost un industriaș
evreu din Germania. Dintre antecedentele sale infracţionale cea mai
răsunătoare s-a petrecut în 1847 în Anglia. Fiind angajat ca agent al mai
multor companii de construcţii, a sustras o parte din banii destinaţi
plăţilor şi a fost arestat de poliţie în momentul în care voia să fugă cu
vaporul în America. A fost judecat şi condamnat la şase luni de muncă
silnică (cu executare!).
A
urmat marea lovitură din România, dar nici aceasta nu s-a terminat prea
bine pentru că, în 1875, a intrat în faliment, în plină derulare a
contractului. A mai încercat o escrocherie financiară cu o bancă din
Rusia, dar a fost din nou prins, judecat şi “retrocedat” Germaniei.
Ultimii ani şi i-a petrecut scriindu-şi memoriile şi încercând să-şi
reabiliteze imaginea prin diverse proiecte. N-a mai apucat. A murit pe 31
mai 1884, la Berlin.
|
Comments