IN ROMANIA SE CULTIVA DOAR INCULTURA ?
"Cand
bordelul e o mînăstire"
de
Ileana Vulpescu
Despre
cât de rău sîntem percepuţi
noi românii, în afară.
A
cui e vina? Vina este a noastră. Avem nişte trimişi
diplomatici trimişi
în afară care nu-şi
fac datoria. Nu fac nici un fel de propagandă pentru poporul român, pentru ca se
şti că româna e o limbă de origine latină. Eu am întîlnit o profesoară de
franceză, care absolvise la Sorbona şi
care nu ştia că româna e o limbă romanică! M-am oferit să-i
spun eu care sînt cele 10 limbi romanice, dacă la Sorbona tot nu învăţase. S-a
mirat:
"Da, dar e atît de înrudită cu slava!"
-
"Ştiţi
cît e de înrudită cu slava? Tot atît cît o să fie şi
franceza cu chineza, cînd vă vor ocupa
chinezii!".
Alt
caz: o fostă colegă, eminentă cunoscătoare a limbilor clasice, Lia Lupaş, lucra
la o bibliotecă din New York. Trebuia să fie avansată şi
a completat un formular, în care spunea ce limbi cunoaşte: printre altele,
franceza, engleza, rusa. D-na care o examina a întrebat-o de ce a trecut
şi
rusa, doar limba ei maternă nu e slava? Ea a zis că nu, că româna e o limbă
romanică. Motiv pentru care n-a mai fost avansată. Alt om cu multă carte, Dan
Grigorescu, aflat la New York într-un post oficial, se duce la Biblioteca
Municipală şi
găseşte
o singură carte în română, care era trecută la sectorul de limbi slave. I-a
explicat directorului că româna e, o limbă romanică, s-o mute
unde-i
e locul. A doua zi, a găsit cartea tot la sectia "Slave". Deci, vina nu e numai
a noastră, ci
şi
a încăpăţînării lor cretine, chiar dacă-s
filologi.
O
întâmplare văzută de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la Bucureşti
povestea cum vin gazetari din Germania, cu articole gata făcute despre România,
de obicei denigratoare la adresa poporului român. I le
dădeau să le citească şi
el le spunea:
"Nu
e adevărat ce spuneţi! Eu trăiesc aici şi
ştiu că nu e aşa!".
Iar
ei se duceau în Germania şi
publicau articolele exact aşa cum le
scriseseră.
Deducem
că e o rea voinţă internaţională manifestă faţă de această ţară, cu sprijin
şi
din
România. Înţeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos,
"Nici
o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior".
Or, la noi, complicitatea e mai mult decît binevoitoare faţă de tot ce
se-ntîmplă din exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei şi
nici
alături de marile puteri, chiar dacă ne-am zbătut să intrăm în NATO, în Shengen.
Probabil că nu sîntem decît o ţară consumatoare, aşa cum spunea primul trimis al
FMI la noi, domnul Paul Thomson. Mă-ntreb cu ce? Producătoare nu mai sîntem, e
limpede.
Cu
ce să ne mai lăudăm noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin străinătate,
cu oameni care fac o carieră strălucită tot în afară, pentru că dacă ar face-o
aici, ar fi şanse f. puţine să se ştie despre ei. Avem foarte buni specialişti
în toate domeniile, dar la televizor apar doar ştiri că românii au furat, au
omorît, au escrocat. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd
un român face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntâmplă în toată lumea, făcute de
oricine. Sînt scoase în evidenţă insa cele făcute de ţiganii
plecaţi
din România, ca şi
cînd n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român. Cine le-a dat voie să treacă
în ţările lor? Îmi spunea cineva avizat, că din satelit îţi
vede şi
culoarea
şireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie să treacă graniţa? Ca apoi
să-i
poată expulza, spunînd: "Uite ce-au făcut ticăloşii de români!". E o demagogie
de mult pornită. Aşa cum demagogia internaţională se practică
şi
în alte domenii, în funcţie de interes. Exită campanie anti-drog, dar nu există
una similară anti-tutun, în nici o ţară. Pentru că de pe urma comerţului cu
tutun se scot averi imense. Ipocrizia e că pe pachetele de ţigări
ţi
se
spune ca tutunul e dăunător sănătăţii, dar nu e scos în afara legii! Eu sînt
absolut convinsă că şi
comerţul ilicit cu drogurile e dirijat de foarte sus. De ce nu se poate stopa
comerţul cu drogurile? N-au nici un interes, pentru că aduce beneficii uriaşe.
Doar China face excepţie. Acolo, dacă eşti prins cu droguri, te împuşcă
şi
familia mai plăteşte şiglonţul!
Eu consider că omenirea e condusă cu o ipocrizie fără margini
şi
fără leac. De cînd cu această notiune noua de "corectitudine politică", s-au
găsit unii în SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele "negru, negrotei,
cioroi", pentru că nu mai e "politic corect".
Omul
ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale
şi
să intervii în textul lui?
Tîmpenia
din America, cu "cioroii" lui Mark Twain, transportată în România, ar deveni.
"Romiada", în loc de "Ţiganiada"? "Cînticele ţigăneşti" ale lui Miron Radu
Paraschivescu sînt "Cîntice rome?" Ce-o zice şi săracu' Garcia Lorca, cu ale
sale "Cîntece ţigăneşti" ? Ce are insultător cuvîntul "ţigan"? E numele unei
naţii. Care e deosebirea între rom şi
ţigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan."
Degradarea
morală e direct proporţională
cu cea lingvistică? Mai deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter
spunînd "În liceu se aflau doisprezece fete".
"Se
învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i
înveţi
pe copii că "doi" şi
doisprezece
au feminin. E singura limbă romanică în care se-ntîmplă acest lucru. Doisprezece
femei, doisprezece ceasuri. E o epidemie, o avalanşă de incultură. Nimeni nu mai
zice azi "loc", zice "locaţie", fără să-i
treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce
înseamnă. Am citit într-un ziar acum cîteva luni ceva referitor la Camilla
Parker Bowles, care la a nu ştiu cîta aniversare a căsătoriei cu Prinţul
Charles, şi-a fracturat "perineul" de la piciorul stîng. Altcineva, la
televizor, spunea, dorind să se refere la perigeu, tot perineu! Dacă nu ştii, nu
vorbeşti! Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi
pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă
universitară. Profesor, Iorgu Iordan, imi spunea
:
"Ai
să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi
doctori
decît miliţieni! "... Se merge pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici
profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea
ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni
de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate prostiile astea,
dacă poţi
deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti?
Nu
pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de 89 la tv
şi
la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai
nişte obligaţii.
În
ceea ce spune cel pe care-l inviţi
nu poţisă
intervii, treaba lui, mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat
vine. Dacă ar căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă
toate numele proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc
nu ştiu câţi
ani de la naşterea lui "Gai de Mopezan". El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard
Uagnăr în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o
doamnă şi
le-a atras atenţia în direct: Este totuşi
un compozitor neamţ, cum puteţi
să-i
pociţi
numele? Răspuns: doamnă, dar e moda anglizantă!....". E moda tîmpeniei
şi
a inculturii, aş spune. Situaţia limbii este deplorabilă! Chestia asta cu
limbile străine poate pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decît batjocorirea
propriei limbi! În Franţa, posturile radio şi
tv sînt sancţionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte străine, în loc
să folosească cuvinte franceze. In Franţa sistemul lor de monitorizare
audio-vizual este atît de performant şi
de drastic, încît atunci cînd detecteaza ceva în neregulă, îi intrerupe pe
loc".
La noi care ar fi soluţia ieşirii din această
criză?
"La
noi, în afară de pile, proptele şi
o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge şi
în
mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din
20 de candidaţi
înscrişi
la concurs, cîştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem? Dacă aşa
se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se
face reclamă, apar aberaţii de genul "brînză bunăcioasă", "piersică
gustăcioasă", "marea ieşeală" etc. Nişte analfabeţi
care cred că inventează ceva. Cînd a murit, acum un an, preşedintele Poloniei,
am auzit la televizor: "E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu
cîtă lume.". (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greşită "fără
doar şi
poate", care e de fapt "fără dar şi
poate"? Adică adversativ şi
dubitativ. Lucruri analizate logic, ca de exemplu "mai exact
şi
mai corect". Le-am întîlnit si la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la
"unşpe trecute fix"?"
- S-a gîndit, Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un
roman?
"Nu ! Încă scriu despre oameni care mai ştiu carte. Deocamdată îmi acord
o pauză.
Am
mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce să-şi
depună un curriculum vitae, ci un "sivi" (CV) şi
pariez că majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă. Nimeni nu se mai duce
să-şi
ducă
undeva o autobiografie, ca să fie angajat: aplică. Aplică pentru un job! Aplică
era ceva ce se pune pe perete. Mă indispune profund cînd aud de "brandul de
ţară". Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este "brandul de ţară". Măcar
dacă era şi
Eva
pe-acolo.
Eu
nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decît că, poate, la
început a spus cineva ceva în glumă şi
pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aş sfătui, să nu mai facă greşeli, să pună mîna
pe o gramatică a limbii române şi
să nu se sfiască să umble în dicţionare. Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar
şi
printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul "cărţile care
le-am cumpărat", "m-am dus la servici". Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s
nişte cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au
această formă. Nu zici "m-am dus la ofici", nici "am fost la ospici", nici
"mi-am luat un servici de masă".
Pe
mine mă surprinde cîtă încredere au în ei aceşti oameni şi
cîtă lipsă de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş retipări "Gramatica
greşelilor", de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post
de mobilă.
Văd
un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul
"lasă-i
p-ăştia să vorbească. ne uităm în gura lor? Nişte babalîci
depăşiţi,
o generaţie expirată". Poate aşa şi
e. Dar pînă să expire ei, îi inspiră pe alţii.
Ce
modele să mai aibă cei tineri? Cînd bordelul e o mînăstire faţă de politică,
cînd la televizor şi
prin gazete sînt aproape numai obscenităţi
si
cînd se cultivă doar incultura
?
Comments