Atac la independența Republicii Moldova
Postat de Andrei Claudiu Roibu
| 27/04/2013
În noaptea dintre 26-27 aprilie, am fi putut fi
martorii unui episod asemănător cu conflictul din 2008, când trupele ruse au
atacat Georgia, intervenind pentru două regiuni separatiste, Abhazia şi Osetia
de Sud. Mai exact, elemente ale armatei ruse și trupelor de miliție
transnistrene au invadat satul Varnița, situat la pseudo-granița dintre
Republica Moldova și Transnistria.
Trupele ruse și transnistrene au trecut râul Nistru în timpul
nopții, purtând uniforme militare și alte însemne distinctive, și au încercat să
monteze câteva vagoane cu rol de puncte de control. Motivația oficială este că,
în apropierea sărbatorilor, traficul ilegal peste Nistru crește, iar aceste
puncte de control ar fi destinate prevenirii contrabandei ilegale.
Cu toate acestea, acțiunile armatei ruse și
trupelor transnistrene încalcă atât Tratatul de pace de la Moscova din
1992, cât și numeroasele tratate internaționale care garantează suveranitatea
statelor. Din orice punct de vedere, acțiunea de acum câteva zile poate fi
privită ca o tentativă de ocupație a teritoriului Republicii Moldova de către o
altă putere. Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, OCUPAȚIE
= Luare temporară sau permanentă în stăpânire de către forțele armate
ale unui alt stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt
stat.
Intervenția unui stat străin în problemele
interne ale unui alt stat, fie prin declarații fie direct, prin prezență
militară, este deosebit de gravă și trebuie sancționată de organele competente
internaționale.
Mai gravă însă este neimplicarea autorităților
naționale din Republica Moldova, fapt ce denotă profunda criză politică în care
se găsește Chișinăul, unde se pare că există un vid de putere, nimeni
neîndrăznind să ia vreo decizie în ceea ce privește această provocare directă.
Situația putea degenera rapid, în momentul în care sătenii, treziți de zgomotul
transportoarelor, au ieșit și și-au văzut satul practic invadat de trupe
străine. Indignați, aceștia au cerut răspunsuri de la militarii ruși și
transnistreni, moment în care trupele au reacționat violent, agresând fizic
câțiva săteni.
În acest moment, localnicii au ripostat, mai
întâi informând presa de la Chișinău care a ajuns la fața locului foarte repede,
și apoi Comisia Unificată de Control, din partea Republicii Moldova, care și-a
trimis reprezentanții la fața locului. În acest răstimp, sătenii au organizat
baricade în diferite intersecții ale satului, ținând piept într-un mod curajos
trupelor străine.
Este aceasta o dovadă că Federația Rusă poate
acționa prin marionetele ei cum dorește în spațiul ex-sovietic? Dacă da, este
oare posibil să ne trezim într-o dimineață cu trupe ale Armatei a 14-a rusă la
doar câțiva kilometri de Iași, la Prut?
Potrivit acordurilor bilaterale între România și
Republica Moldova, statul român se obligă să acorde asistență diplomatică părții
moldovene în cazul unor incidente diplomatice. Linia politică a Guvernului Ponta
se orienteză însă spre o apropiere de Federația Rusă și de Comunitatea Statelor
Independente – organizație continuatoare a politicilor sovietice. Nu putem decât
să ne întrebăm retoric de ce nu a existat o luare de poziție oficială din partea
MAE și a lui Titus Corlățeanu?
Această tăcere este încă o dovadă clară că
guvernul USL urmează linia Iliescu-Voiculescu de apropiere de Est și ignorare a
acordurilor cu partenerii și aliații externi.
Tăcerea de la București este dublată de tăcerea
de la Chișinău, iar acestea nu reprezintă decât o dovadă în plus că orice regim
sau partid socialist, social-democrat, neo-comunist sau, în sens mai larg,
descendent dintr-un fost partid comunist, este loial încă, pe față (Belarus,
Ucraina) sau mascat (Rep. Moldova, România) adevăraților lor stăpâni, care se
află în Kremlinul de la Moscova.
Cât va continua această situație? Răspunsul
depinde doar de noi, cei care le dăm puterea și cei care, potrivit oricărei
ideologii democratice, ar trebui să le-o şi putem lua.
Comments