Scriere adevarata ori ba ?
http://www.infobraila.ro/2011/01/o-carte-veche-de-1-000-de-ani-pastrata-la-budapesta-rastoarna-toate-teoriile-istorice-despre-cultura-stramosilor-nostri/
* Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după
retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată
la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde
primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu
caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în
sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să
descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica
Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Dăruită
de un grof În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată
în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului
Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut
rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze
tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a
Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în
localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a
dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte
mâini a trecut de-a lungul secolelor. “Scriere secretă” După Al Doilea
Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria
cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: “Se găseşte în
Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi.
Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit
s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat”. Literele sunt
asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele
feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a
mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”. După ce a studiat
Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din
observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice
acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit că textele
Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină
vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. “Sunt semne
care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de
caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost
redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care
dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca
bronzului”, spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are
448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate
miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care
include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat
blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101.
“Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării
ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la
Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea
sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit
Viorica Enachiuc. “Jurământul tinerilor blaki” Codexul conţine şi
versurile unui cântec de luptă, numit “Jurământul tinerilor blaki”,
care a fost tradus în felul următor:
“O viaţă, tăciunele Şarpelui,
puternic veghetor,/
Înşelator, să nu primeşti a te uni/
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/
Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/
Să juri cu maturitate şi cu convingere!/
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!” Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative:
Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un
document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă
nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc
(Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată
Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.
Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie,
secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”
din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie.
E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în
Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul
mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în
ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi in
Danemarca, unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte nu sunt
secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi
ştiinţifice de la noi? Sau mass media. Pentru că sunt mai importante
furturile, violurile sau accidentele auto sau se “vând” mai bine?
Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?
DACIA
M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive
într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt
tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos,
contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori
religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei
îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:
- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă
profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea
de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până
dincolo de Nipru).
Urmează altă întrebare:
- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă
profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la
următoarea întrebare:
- Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în
limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei
soldaţi “romani” vorbeau orice limbă numai latina nu!
Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite
părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani
din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică,
Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei,
Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui
fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice
de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii
(C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Şi ultima întrebare:
- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ
populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba
latină , de la nişte soldaţi “romani” care nici ei nu o vorbeau?
Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi
promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de
înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de “adevăraţi români”, care,
nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului
daco-român: “soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile
lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba
latină de la tatăl lor, soldatul “roman”…
Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru,
Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la
sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie “fecundate” de soldaţii
“romani”?
După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi “curve”, ba
chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească
copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel
decât “copii din flori” apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii
populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu
“mândrie”, aşteptând apariţia “sâmburilor” noului popor şi grăbindu-se,
între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba
latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale
soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani
năvălitori ce le-au înjosit căminele.
La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr.
în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani,
prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi
de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?
Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre
bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are
voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă….
De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din “doi bărbaţi cu… braţe
tari”! Astfel de declaraţii “istorice” te fac să-ţi doreşti să fii
orice, numai român nu!
Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai
14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din
teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este
greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi
învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe
soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina ,
atunci de la cine? – se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?
Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau
tracii. Dio Casius ne spune şi el: “să nu uităm că Traian a fost un trac
veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie
fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau ” latina
vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l
ştie.
“Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au
trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi
romanii vorbeau aceeaşi limbă!” Dacă astăzi se consideră că 95% din
cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani,
să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român
pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane
în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că “prima
femeie” a apărut în sud-estul Africii.
Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în
Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija
Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început
să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii
Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut
surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel.
Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E.
Stover şi Bruce Kraig în partea “The Indo-European heritage”, apărută la
Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago ,
Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului
5 î.d.H., care-şi avea
locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de
arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în
Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu
citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce
scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie,
folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea
maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.
Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici
mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să
existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul
Adam. Când am scris “Epopeea Poporului Carpato-dunărean” şi volumele
“Noi nu suntem urmaşii Romei”, “În căutarea istoriei pierdute” şi
“Călătorie în Dacia – ţara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări,
dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V.
Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i
se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , “The
History of Civilization” , “The Aryans”. El explorează într-un mod
fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între
paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul
primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel
vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi
apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul
mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru,
la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi
spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din
peninsulă devenea insulă – 6,500 î.d.H.,
(vezi John North, “A new interpretation of prehistoric man and the
cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New
York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru
care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe
care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!
Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti,
hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin
Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronică daco-românească,
însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, ” latina vulgara”,
cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14
rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana,
care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii
este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus.
Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se
exercita în limba ” latina vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII,
când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă.
Codexul cuprinde mai multe texte, ca “Jurământul tinerilor vlahi”,
diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor
cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa
voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul
victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note
muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul
profesor doctor în istorie Augustin Deac: “de ce institutele de
specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi
descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina
dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult
înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientarea ideologică ce o
au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să
nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o
mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales
internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi “românii adevăraţi”, vajnici
urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi
să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul…
Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi
nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne
mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de
înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare… (Ion Enache)
Comments