(H)UN-GURLOR INAPOI IN ALTAI,NU IN ROMANIA !
Basarica
& Baselandia
Învaţă
din ziua de ieri,
Trăieşte
pentru ziua de azi
Speră
pentru ziua de mâine!
Datele
şi informaţiile deţinute de Serviciile Secrete ale ţării
noastre dovedesc penetrarea de catre Serviciile de Informaţii
ale Ungariei a structurilor de decizie româneşti, la toate
nivelurile. Acţiunile acestora sunt subsecvente planului de
integrare treptată a Transilvaniei în Ungaria, prin acţiuni
lente, dar ferme, în toate domeniile, dar în special cel
economic, pe care îl consideră fundamental în realizarea
ţintei vizate. Informaţiile obţinute de Serviciile Secrete
româneşti în urmã cu câţiva ani, după vizita incognito
efectuată în România de şeful Serviciilor Secrete maghiare de
la acea dată, atestau faptul ca Ungaria, prin concernul MOL,
spre exemplu, pregătea o politică agresivă, în vederea
dobândirii unei poziţii dominante pe piaţa carburanţilor din
România, prin înfiinţarea a peste 200 de staţii de distribuţie
în principalele oraşe ale ţării şi pe traseele şi în zonele
considerate strategice.
De
altfel, informaţii şi date despre activitatea Serviciilor de
Informaţii (de spionaj) maghiare îndreptate împotriva
intereselor politice, economice şi militare româneşti s-au
deţinut cu mult înainte de 1990 şi toate aveau ca punct de
pornire Consulatul ungar din Cluj. Documentarea lor a
necesitat o activitate intensă din partea organelor de
contraspionaj româneşti, iar munca acestora s-a concretizat în
cursul anului 1988, când Ceauşescu, pus în faţa unor probe
indubitabile, a ordonat desfiinţarea oficinei de spionaj
respective. Dupa 1990, acţiunile spionajului maghiar au fost
reluate cu şi mai mare forţă şi, favorizate de inacţiunea
Serviciilor Speciale româneşti, determinată de complicitatea
factorului politic, au reuşit să penetreze structurile de
decizie ale Statului Român, atât la nivel de Guvern, cât şi la
nivel de Preşedinţie. Într-un singur caz, contraspionajul
românesc şi-a mai spus cuvântul, în anul 1993, când fostul
ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu, Teodor Meleşcanu,
i-a prezentat omologului său ungar, Gyula Horn, date despre
activitatea de spionaj a unui cadru activ al serviciilor
maghiare. De atunci, cu toate că acţiunile au luat amploare o
dată cu cooptarea la guvernare a UDMR în Guvernul CDR, orice
date, informaţii, acţiuni ale spionajului maghiar au fost
trecute sub tăcere de către factorii politici, ceea ce a
facilitat desfăşurarea de forţe ostile maghiare în toate
domeniile de activitate şi de decizie ale Statului
Român.
În
timpul guvernarii CDR-iste, la nivelul unităţii româneşti de
contraspionaj economic, începuseră să fie de notorietate
acţiunile cadrelor de spionaj maghiare de la ambasadă, care
acţionau pe faţă pentru culegerea de informaţii cu caracter
economic care să-i ajute să obţină evidente avantaje materiale
pentru ţara lor de origine, mai ales în domeniul
privatizărilor. Cazul cel mai relevant a fost cel legat de
vicepreşedintele FPS la acea dată, Victor Eros, evreu maghiar,
care, fără nici o teamã, începuse să furnizeze date despre
intenţiile de privatizare ale guvernanţilor români, atât
telefonic, cât şi prin intermediul secretarei şi al şoferului
său chiar direct, consilierului economic al Ambasadei Ungariei
la Bucureşti. Erau folosiţi în acest timp ca „prieteni" în
afaceri fraţii Andrei şi Sorin Dimitriu, stimulaţi cu diverse
atenţii, inclusiv concedii şi petreceri în Ungaria, zona
Lacului Balaton. Acelaşi tratament l-au aplicat şi
succesorului acestuia la fotoliul de preşedinte al FPS,
clujeanul Radu Sârbu, momit să intre în afaceri de Zoltan
Arpad Paszkany. Acest Paszkany a devenit, într-un interval
extrem de scurt, din dealer de maşini second hand, un prosper
om de afaceri, care deţine reprezentanţele locale ale firmelor
Opel si Chevrolet, precum si cel mai important imobil de
birouri din Cluj, Sigma Center, este administratorul companiei
Polus şi reprezentant în România al holdingului TriGranit
Feijlesztesi RT din Budapesta. La Cluj, Paszkany este unul dintre cei mai tari
jucători din domeniul imobiliar, ca urmare a asocierii dintre
Consiliul Local si Polus. Afacerea POLUS a intrat în atenţia
organelor speciale române încă din 1998, atunci când un teren
proprietate publică a statului, de 34 hectare, aflat în
imediata apropiere a Municipiului Cluj-Napoca, a intrat în
posesia firmei respective prin contribuţia directă a fostului
prefect de Cluj, Alexandru Farcaş, şi a lui Radu Sârbu.
Afacerea POLUS a început în timpul Regimului Constantinescu,
care, de altfel, a primit vizita celebrului congresman
american de origine maghiaro-evreiasca Tom Lantos, anume venit
în vizită pentru a uşura investiţia lui Paszkany, Polus
Center. După Cluj, Firma Polus vizează pătrunderea în
Bucureşti si în câteva dintre oraşele mari ale României,
intenţionând implementarea a 7 mari investitii, de peste 2,5
miliarde de euro. Corporaţia pe care o reprezintă Arpad
Paszkany este TriGranit, cu baza în Canada – un centru al
iredentismului maghiar, care este şi o sursă de finanţare a
Serviciului de Informaţii ungar AVO – şi subsidiare în Marea
Britanie, Ungaria si România şi ale cărei investiţii vizează
Ungaria şi ţările din jur, cu minorităţi maghiare
semnificative. TriGranit are, printre acţionari, Fondul de
Investiţii Immoeast, un puternic investitor pe piaţa
imobiliară românească, precum şi pe Nathaniel Rothschild,
copreşedinte al Fondului de Investiţii Atticus Capital,
descendent al cunoscutei familii de bancheri evrei din Marea
Britanie. De altfel, Paszkany şi-a creat imperiul financiar
prin infuzii dubioase de capital din Ungaria şi SUA, provenite
de la lobby-ul maghiar, antiromânesc prin definiţie. Este
foarte interesant cum acest Paszkany, cercetat în mai multe
dosare penale, între care şi unul pentru instigare la şantaj
şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, el fiind un
cunoscut cadru activ al spionajului maghiar în România, este
lăsat liber, să-şi desfăşoare în linişte afacerile, să-şi
organizeze şi să-şi dirijeze reţeaua pe teritoriul ţării, fără
măcar sa fie cât de puţin deranjat. Nimeni nu se întreabă cum
de este posibil ca acesta să finanţeze, nestingherit, cu banii
spionajului maghiar de la Budapesta, echipa de fotbal CFR
Cluj. Potrivit apropiaţilor, el are la dispoziţie sute de
milioane de euro, din care, în urmatorii ani, în CFR Cluj se
vor investi aproximativ 100 milioane de euro. Fugit şi revenit
în ţara atunci când i s-a promis că nu va păţi nimic, acest
spion are ca sarcina să câştige Campionatul în România tocmai
pentru a influenţa mai puternic zona de nord a ţării, acolo
unde, în lipsa altor echipe competitive, echipa clujeană este
percepută ca una fanion. Preluarea de către Zoltan Arpad
Paszkany a celui mai vechi club de fotbal din România, CFR
Cluj, nu a fost însa întâmplătoare. Întemeiată în anul 1907,
în Cluj, echipa era perceputa ca fiind a maghiarilor, în timp
ce Universitatea Cluj, întemeiata în anul 1919, era
considerată a românilor. Această delimitare provine din anul
1940, cand nord-vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei
horthyste prin Diktatul de la Viena, iar Universitatea din
Cluj s-a refugiat la Sibiu şi, o dată cu ea, şi echipa de
fotbal a studenţilor. CFR Cluj a rămas în oraş şi chiar s-a
înscris în campionatul de fotbal al Ungariei în perioada
1940-1944, act considerat de români o trădare făţişă. Prin
echipa de fotbal „ungurească" din Ardeal, Paszkany vizează un
control simbolic al zonei, deoarece el controlează şi un „grup
regionalist" – „Eureka", acesta acţionând sub comanda
Budapestei şi având ca obiectiv regionalizarea României.
Membrii acestui grup au relaţii inclusiv în Poliţie şi în
Serviciile Secrete. Liviu Man, unul dintre oamenii de
încredere ai omului de afaceri maghiar, este apropiat de
Vladimir Tismăneanu, ca şi de alţi membri de vârf ai GDS-ului,
promotori ai tezelor Budapestei, pe filiera Soros. Grupul
„Eureka" este, oficial, o organizaţie „non profit", care se
ocupă însă şi de afaceri (prin societăţile Group Eureka SRL si
Eureka Media SRL) şi al cărei lider politic, la vedere, este
fostul ministru al Comunicaţiilor, Zsolt Nagy. Liderul
informal al grupului „Eureka" este tot Paszkany, iar
organizaţia sa, conectată puternic la mediul de afaceri
maghiar din Transilvania, susţine financiar UDMR-ul. Prin
acelaşi Zsolt Nagy, echipa de fotbal CFR Cluj a beneficiat de
un contract de publicitate cu Poşta Română, companie căreia
Paszkany i-a mai vândut, fără licitaţie, 8 autoturisme, prin
firma Ecomax General Investments SRL. Numitul Paszkany este şi
principalul sponsor, cu sume uriaşe, al campaniei electorale
din iunie 2004 a lui Emil Boc pentru câştigarea Primăriei
Clujului, ca şi al Alianţei DA în judeţul Cluj. Tot el este
personajul pe care şeful statului, Traian Băsescu, l-a dat ca
exemplu de civism în şedinţa de bilanţ a Ministerului Public
din 6 martie 2007, afirmând că a primit un memoriu de la „un
om de afaceri clujean", în care se face referire la fapte
grave de corupţie ale unor oameni politici şi de afaceri. Pe
Paszkany îl regăsim şi alături de premierul Tăriceanu şi de
Dinu Patriciu, asociaţi, printre alţii, în selecta lojă a
Clubului Vinului SRL, înfiinţat în 11 noiembrie 2004 de
avocaţii Ernest Popovici, Florian Niţu şi Sorin Alazăroaie, de
la Casa „Popovici&Asociaţii". La nici o lună de la
constituire, în Club au intrat 31 de noi asociaţi, printre
care Tăriceanu şi Patriciu.
Un
alt nume strâns legat de cel al lui Călin Popescu-Tăriceanu
este Rudas Erno, fost şef al agenturii maghiare în România.
Cunoscut drept spion, diplomat, dar şi om de afaceri de succes
în România, Rudas Erno are legături si în Voivodina, unde se
află o semnificativă minoritate maghiară, ca şi în Croaţia si
în Transcarpatia, în spaţiul ucrainian. Rudas Erno a intrat în
atenţia Securităţii încã din 1982, când folosea valiza
diplomatică pentru a introduce în România materiale
antiromâneşti pentru o revistă coordonată de Laszlo Tokes si
Szocs Geza. În 1988 a fost retras de la post, pentru a nu fi
expulzat. În 1989 a fost retrimis în România ca să coordoneze
implicarea Ungariei în „revoluţie", prilej perfect pentru
scopurile sale revizioniste. A coordonat difuzarea de
manifeste în Bucureşti, o maşină a Ambasadei Ungariei fiind
reţinută de către organele de Miliţie în timp ce împrăştia pe
raza Capitalei materiale cu conţinut antiromânesc. După 1990,
pentru meritele sale deosebite, este repus în funcţia de
ambasador al Ungariei la Bucureşti, continuându-şi activitatea
de spionaj. Chiar dacă în 1993 a fost retras din funcţie ca
urmare a înţelegerii dintre miniştrii de Externe român, Teodor
Meleşcanu, şi cel maghiar, Gyula Horn, Rudas Erno a continuat
să-şi exercite calitatea de spion, de data aceasta sub
acoperire comercială. În noua postură de om de afaceri, în
baza informaţiilor obţinute, Rudas Erno s-a îndreptat spre
Călin Popescu-Tăriceanu, un candidat cu mari şanse la fotoliul
de premier. Este posibil ca Tăriceanu să fi intrat în atenţia
Serviciului de Spionaj ungar şi prin prisma faptului că tatăl
său adoptiv, Dan Amedeo Lăzărescu, cunoscut mason, beneficiind
de contacte la nivel internaţional, fusese angrenat de fostul
DSS (Departamentul Securităţii Statului) în supravegherea
activităţilor iredentiste maghiare. Ca în multe alte cazuri, a
apărut suspiciunea că bătrânul ar fi putut fi „întors", adică
transformat în agent dublu, iar fiul său adoptiv n-ar face
decât să-i urmeze calea. De fapt, Lăzărescu scria în 1990 în
ziarul „Liberalul" că „federalismul este unicul drum pe care
România trebuie sa meargă", aceasta fiind, după cum se ştie,
una dintre temele predilecte ale discursului public al UDMR.
Cert este că, speculând pasiunea lui Tăriceanu pentru
motociclete, în 2003 Rudas Erno i-a propus o asociere, şi
astfel a luat naştere, în septembrie acelaşi an, firma H-D
Clasic Motorcycles SRL. Potrivit Registrului Comerţului,
obiectul de activitate este „comerţ cu motociclete, piese şi
accesorii aferente; întretinerea şi repararea motocicletelor",
iar acţionari ai societăţii sunt cetăţeanul ungar Rudas Erno
(50% din capitalul social) şi Automotive Trading Services SRL
- ATS (50%), firma care îi aparţine lui Călin
Popescu-Tăriceanu, în proporţie de 90%, conform propriei
Declaraţii de Avere. Rod al „apropierii" continue a
premierului Tăriceanu de Budapesta, perioada 2005-2006 a fost
marcata de o efervescenţă în „colaborarea" româno-ungară la
nivel guvernamental – şedinţa comună a guvernelor român şi
ungar la Bucureşti, în luna octombrie 2005, consultări
regulate, realizarea unor „proiecte comune", între care
deschiderea Consulatului maghiar de la Miercurea Ciuc,
inaugurarea cursei aeriene directe între Târgu Mureş şi
Budapesta, înfiinţarea Camerei de Comerţ româno-ungare –,
susţinute şi promovate, evident, de premierul Tăriceanu şi
omologul său Ferenc Gyurcsony. Folosindu-se de „bunăvoinţa"
lui Tãriceanu, spionajul maghiar a reuşit să planteze în
domenii-cheie ale guvernului său la agenţii aflate în
subordinea acestuia personaje cu ajutorul cărora obţine
informaţii de o importanţă excepţională privind siguranţa
naţională a României şi dirijează, totodată, anumite decizii
ale Executivului de la Bucureşti în favoarea ţării de
origine.
Unul
dintre acestea este Dezsi Iosif Zoltan, preşedintele
Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat (ANRS), organism
aflat în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative. În această instituţie se concentrează secrete
de stat de o importanţă excepţională atât pe timp de pace, cât
şi pe timp de război, despre rezervele de stat şi strategia cu
privire la acestea, ca resursă internă de securitate, prin
constituirea stocurilor de produse şi bunuri de strictă
necesitate necesare intervenţiilor operative pentru protecţia
populaţiei, a economiei şi siguranţei naţionale în situaţii
excepţionale, determinate de calamităţi naturale, epidemii,
epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene
sociale sau economice, conjuncturi externe sau acţiuni
asimetrice nepremeditate. Prin numirea acestui evreu maghiar
în fruntea ANRS s-a realizat cea mai „legală" formă de
transmitere de informaţii clasificate către o putere străină.
Un alt punct sensibil îl reprezintă Ministerul Comunicaţiilor
şi Tehnologiei Informaţiilor, a cărui misiune este asigurarea
condiţiilor de trecere la societatea informaţională, care
presupune implementarea coerentă şi generalizată de sisteme
informatice integrate. Faptul că organizaţiile, oricare ar fi
ele, depind de reţelele de comunicaţii electronice şi de
sistemele si serviciile informatice face ca acestea să fie
mult mai vulnerabile la ameninţările de securitate, astfel că
sunt evidente importanţa şi sensibilitatea acestui domeniu în
ecuaţia siguranţei naţionale. Cu toate acestea, prin algoritm
politic, el a fost atribuit UDMR-ului, astfel că lui Zsolt
Nagy i-au urmat la şefia ministerului Iuliu Winkler şi apoi
Borbely Karoly, fost consilier parlamentar al lui Iuliu
Winkler între 2000 si 2002 şi angajat al Societăţii Ungare de
Interes Public pentru Promovarea Investiţiilor şi Comerţului
în intervalul 2002-2005. Un alt domeniu strategic în care s-a
infiltrat agentura maghiară este cel al pădurilor, domeniu
folosit pentru acumularea de resurse financiare necesare
alimentării unor activităţi specifice. Cu alte cuvinte, prin
politica pe care o promovează în subramura economică
respectivă, din informaţiile deţinute pînă în prezent se
evidenţiază faptul că secretarul de Stat din Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Istvan Toke nu reprezintă
interesele României, ci interesele unui grup economic condus
de Verestoy Atilla, care acţionează la comanda Budapestei.
Pentru a sprijini afacerile derulate de acest grup pe spaţiul
maghiar cu lemnul exploatat din pădurile judeţelor Covasna şi
Harghita este folosit Istvan Toke, care a repartizat prin HG
nr.1262/2007, numai la nivelul unui singur judeţ din cele
douã, 15% din volumul total de lemn pe picior aprobat spre
recoltare în anul 2008, ceea ce înseamnă o suplimentare cu 30%
a cantităţilor aprobate în anii precedenţi. În acest mod, după
judeţul Suceava, care primeşte de drept cea mai mare cantitate
de masă lemnoasă pe picior ce trebuie exploatată, calculată în
funcţie de suprafaţa de teren împădurită, judeţul Harghita se
situează pe locul doi la repartiţie, înaintea altor judeţe cu
suprafeţe împădurite mult mai mari, cum este Caraş-Severin. În
concluzie, Istvan Toke favorizează afacerile colegului său de
formaţiune, care astfel va suplimenta exporturile de material
lemnos pe spaţiul Ungaria, exportând, practic, venit naţional
din România către Ungaria, în conformitate cu obligaţia unanim
cunoscută a oricărui Serviciu Special al unei ţări de a
contribui la alimentarea bugetului acesteia prin aşa-numitul
aport valutar special. Se afirma, îndeobşte, că orice Minister
de Externe reprezintă principala centrală de spionaj a unei
ţări, fiind de la sine înţeles ce înseamnă implantarea unui
cadru de informaţii al altui stat în propriul tău fief
informativ. De aceea, analiştii Serviciilor Speciale române
apreciază că un fapt de o gravitate excepţională, numirea cu
bună-ştiinţă a unui cadru sau agent, dovedit sau suspectat, al
unor Servicii de Informaţii străine în Ministerul Afacerilor
Externe al ţării tale. Cu toate acestea, ascuns sub umbrela
unui nume românesc, Anton Niculescu, fost purtător de cuvânt
al UDMR, desfăşoară o intensă activitate informativă din
poziţia de secretar de Stat în ministerul menţionat. Născut la
Târgu Mureş, la 6 mai 1964, are o fişă profesională de
invidiat, care-i relevă pregătirea sub auspiciile uneia dintre
cele mai bune şcoli de spionaj din lume, CIA. Astfel, deşi a
studiat şi a obţinut o licenţă în Chimie Industrială în 1991,
el nu a profesat nici un moment în acest domeniu,
îndreptându-se încă din 1990-1991 către zona mass-media, ca
redactor la săptămânalul „Valosag" din Bucureşti şi
corespondent al postului Europa Liberă, în 1992. De aici a
intrat direct în sfera politicului, începând cu decembrie
1991, ocupând succesiv sau concomitent posturi de consilier
politic (la Fundaţia „Friedrich Naumann", Bucureşti,
1991-1993, şi la cabinetul preşedintelui UDMR 1993-1997),
expert parlamentar (aprilie 1995-mai 1997) şi guvernamental
(mai-iunie 1997) pentru care a fost pregătit intens printr-o
serie de cursuri şi programe speciale: Seminarul „Introducere
în drepturile omului", Academia Internacional Liberdade
Desenvolvimento – Lisbon Youth Meeting, Sintra, iulie/august
1992; Programul PHARE Democracy în Marea Britanie (partide
politice, administraţie locală, Parlament), Belgia (NATO,
Parlamentul European), Germania (Parlament), aprilie 1994;
„Managementul conflictelor inter-etnice" la Centrul Berghof,
Berlin, iulie/august 1994; „Administraţiile locale şi de stat"
în SUA, iunie/iulie 1995, la Agenţia de Informaţii a SUA
(USIA); „Administraţii publice locale", Belgia, Spania şi
Danemarca, martie 1997, în cadrul European Union Visitors
Programme; Eisenhower Fellowship, SUA, februarie-mai 1999.
Pregătirea i-a fost desăvârşită în intervalul mai 1999-iunie
2001 în cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti, unde a fost
încadrat ca „specialist politic", după care a mai urmat un
stagiu ca director de program pentru integrare europeană al
Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (iunie 2001-ianuarie
2002).
În
paralel, începând din 1997, a fost plasat in funcţii în
interiorul Executivului român, ca secretar general adjunct,
aprilie 1997-mai 1998, apoi ca secretar de Stat la
Departamentul pentru integrare europeană, mai 1998-februarie
1999. În intervalul 2000-2004, la intervenţia Serviciilor
Speciale române, a fost ţinut în afara sferei Executivului,
dar a revenit în forţă odată cu intrarea la guvernare a
UDMR-ului alături de PNL, ca secretar de Stat pentru afaceri
globale şi relaţii interinstituţionale în Ministerul de
Externe, din iulie 2005. Dacă se mai adaugă şi faptul că
actualul director al Serviciului de Informaţii Externe şi fost
ministru al Afacerilor Externe, Mihai Razvan Ungureanu, a fost
semnalat, la rândul lui, de contraspionajul românesc cu
legături suspecte în mediul Serviciilor Speciale de la
Budapesta, avem tabloul complet al penetrărilor care s-au
produs la nivelul sistemului decizional românesc. Specialişti
în munca de contraspionaj apreciază că asocierea în afaceri a
unor politicieni cu putere de decizie cu cadre sau agenţi ai
Serviciilor de Informaţii sub acoperire diplomatică sau
comercială s-a dovedit a fi o cale fără întoarcere pentru cei
dintâi.
spyology.myforum.ro
|
& amp; amp; amp; amp; amp; amp; amp; lt;
/U>
|
From:
|
|||
| |||
Comments