Ocnaşii de la cârma Ţării conduc o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze

Ion Maldarescu  
Luni, 30 Iunie 2014 13:12

Jenant, umilitor chiar! România a ajuns o fantomă zdrenţuită a Ţării din ʼ89, când, contrar intoxicărilor venite din partea măscăricilor „Europei... «libere»” (care pregăteau distrugerea României) şi a balivernelor actualilor analisto-panglicari, România exporta produse industriale în peste 140 de state ale Terrei, Preşedintele S.U.A. trata cu respect, iar Regina Angliei purta în caleaşcă, în văzul întregii lumi pe preşedintele unei Românii suverane - pe atunci. Diplomaţia românească se afla în poziţie demnă, constituind un factor important în acţiunile de conectare a interesele marilor potentaţi ai vremii (S.U.A., U.R.S.S., China), poziţionaţi nu tocmai prieteneşte. Nu-i niciun secret! În „Anno Domini” 2014, multe dintre „cugetările” înaintaşilor îşi demonstrează încă valabilitatea: „Din Banat până la Iaşi/ Se resimte lisa sării,/ Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi/ Au ajuns la cârma ţării!” (Păstorel Teodoreanu). Ocnaşii postdecembrişti de la cârma Ţării au trimis-o pe Maica România la periferia Uniunii Europene, slugă-santinelă la graniţa conglomeratului european, confirmând, o dată în plus, cuvintele lui Mircea Eliade: „Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut între vifore. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi”. Şi astăzi ne regăsim în aceeaşi poziţie „geo-strategică” ingrată, „la poarta furtunilor şi a trecerii oştilor”. (N. Iorga).

 

Clasa politică din perioada post-decembristă - cea mai incompetentă, cea mai lacomă şi mai arogantă din întreaga istorie a poporului român "Read More"

 

„Clasa politică din perioada post-decembristă este cea mai incompetentă, cea mai lacomă şi cea mai arogantă din întreaga istorie a poporului român [...] a ridicat incompetenţa, lacomia şi aroganţa la culmi fără precedent. Pasivitatea de până mai ieri a romanilor a făcut-o să creadă că totul ii este permis, că românii pot fi batjocoriţi, umiliţi, calcaţi în picioare. În România, ciolanul este ţinut cu ghearele şi cu dinţii […] Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? [...] Românii s-au comportat ca nişte oi, care s-au lăsat tunse şi mulse, fără să scoată un behăit. Atunci, «păstorii» lor, îmbracaţi în costume Armani şi rochii Gucci, au crezut că, oricâte abuzuri ar săvârşi, impunitatea lor este asigurată. [...]  [1]

 

Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii

 

Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut - indiferent de partid - nici un proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfasura „opera” nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasa a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani - spiritul civic se naşte la oraş! -, o turma de oi, care se lasa exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, acelaşi lucru). [...] Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee.” [2] „Privind înapoi cu mânie”, regret că zidul de la Târgovişte este neîncăpător pentru haitele de asasini şi jefuitori ai poporului român. Pentru a demara „deratizarea” Ţării, ar fi necesară închirierea - măcar pentru câteva luni -, a Marelui Zid Chinezesc. Începând cu cei trei: „criminalul”, „prostovanul” şi „hoţul”, care s-au înscăunat în fruntea Ţării şi continuând cu toate guvernele postdecembriste, ar trebui, prin judecare, să dea seama pentru faptele comise. Capetele de acuzare sunt atât de numeroase încât enumerarea completă ar fi extrem de dificilă: crime săvârşite împotriva poporului român, pierderea suveranităţii naţionale, distrugerea economiei naţionale, vânzarea bogăţiilor şi a pământului Ţării străinilor, pauperizarea poporului român şi transformarea acestuia în populaţie fără identitate, aflată sub ocupaţie străină, umilirea românilor prin discriminare pozitivă şi subordonarea lor dictaturii unor etnii venetice pe ţarinile mioritice... În anii de după 1990, Occidentul ipocrit ne predau lecţii de toleranţă, de anti-discriminare. N-a durat prea mult şi le-a venit rândul să suporte pe pielea lor apucăturile „discriminaţilor”. Atunci când s-au văzut cu stolurile de „subiecte” cerşind şi furând în ograda lor, au schimbat calimera. Le-au demolat şatrele, i-au adunat, i-au îmbarcat în avioane şi... retur. Ipocriţii, n-au făcut discriminare, i-au numit pe toţi, români, stigmatizându-ne întreaga naţiune. Ceva mai recent, le-a venit mintea la cap, interesul naţional a prevalat, iar partidele naţionaliste au câştigat teren

.

 

Concluzia finală: ocnaşii de la cârma României, slugi umile ale Înaltelor Porţi de la Washington, Bruxelles, Berlin şi Tel Aviv s-au îngrijit exclusiv de arginţii din punga lor, ducând Ţara la prăpastie. Suntem victimele Înaltei Trădari de Ţară de către conducerea postdecembristă a României, iar poporul român se lasă batjocorit şi umilit! Recurg la titlul recentei cărţi de mare succes a distinsei jurnaliste Maria Diana Popescu şi vă zic, vouă, ocnaşilor din fruntea ţării: Daţi-ne Ţara înapoi! şi daţi seama pentru faptele voastre! Neamului Românesc mă adresez cu respect, dar şi cu fermitate: Deşteaptă-te, române! Nu te mai lăsa călcat în picioare!

---------------------------------------------------------

[1] Florin Constantiniu, interviu publicat în revista „Istorie şi Civilizaţie”, februarie 2012

[2] Ibidem

 

http://www.agero-stuttgart.de/