CUIE RUGINITE ŞI ŢÎNŢARI

Uite Grecia, nu e Grecia! Hocus-pocus umflă dolarul şi euro în pene, umflînd sacul marilor puteri. Din aceste scamatorii de lux se hrăneşte visteria americană şi cea a Uniunii.  Voci ale presei compară Grecia cu Bangladeshul. Noi cu cine ne asemuim? Cumva cu Japonia anilor 1945? Ei, da!, unde-i multă politică, tot atîta ipocrizie! La ce a dus preţiosul capitalism?  Pînă şi americanii de rînd au ajuns să ne fure. Într-una din nopţile trecute, doi yankei de la baza Kogălniceanu au fot prinşi pe situl arheologic al cetăţii Carsium - Hârşova, căutînd cu  detectoare de metale preţioase, potrivit unei legende, o caleaşcă plină cu bijuterii de aur străvechi.  Deşi s-au ales cu dosare penale,  vor fi cercetaţi în S.U.A.,  potrivit unui protocol din 2004 şi vor scăpa basma-curată.  Parcă ar fi primii! Şi ei, şi puşcaşul marin care a lovit recent cu o sticlă în cap pe un tînar, într-un bar din Iaşi, vor scăpa de pedeapsă, precum americanul care l-a ucis pe legendarul Teo Peter. 

Alura politicii americane şi-a pus amprenta pe slujbaşi: păcălesc, exploatează, explorează în scopuri egoiste, iau pe gratis, fentează permanent, fură delicat. Pacta sunt suveranda,  de „veselia” românilor cea de toate zilele se va ocupa de acum înainte scutul antirachetă, devenit operaţional la Deveselu. Pe lista noilor achiziţii de la americani, preşedintele a trecut nişte drone second hand. Staţi liniştiţi, nu primim vize pentru America, în schimbul cuielor ruginite bătute de preşedinte în jugul României. Fiarele casate, de care americanii ţin cu tot dinadinsul să scape, pentru că dezmembrarea lor  nu e ecologică, nu vor agita Rusia. Nu-i doare capul pe ruşi că în urma summit-ului NATO de la Chicago, o ştire umple de stropi presa internaţională.  Ei vor continua ceea ce au început. Au cele mai puternice rachete şi nu se tem de ţînţari. Uite aşa se va relua spirala înarmărilor. Vorbim de funie în casa spînzuratului, nu-i aşa? Carenţele de cinste şi patriotism, dar şi analfabetismul diplomatic, au adunat în curtea noastră  deşeuri care obligă şi cocoşează naţiunea dinaintea marilor puteri. Extrapolînd, nu trebuie să fii Mafalda ca să înţelegi că, în următoarele decenii nu va fi bine deloc. Cum Decebal şi Zamolxe au fost daci, nu romani, iar galii n-au cum să fie francezi, tot atît de mare este diferenţa între diplomaţii de carieră şi politicienii capitalişti, potriviţi în a reforma  penitenciarele. Din interior, desigur, şi cu volumul manelelor, la maxim. Ne-a fost greu cu „was ist das”, poate şi cu „davai ceas”,  dar să ne amintim de Tanase: „Davai ceas, davai moşia,/ Harasho tovărăşia”. Aşadar, „ciocu' mic”, domule Ilie, românii nu vor dispărea cînd vor cîinii capitalişti! Chiar dacă ipocrizia, corupţia, abuzurile, şi meltenii purtători ai acestor valori, sînt eterne.

Să lăsăm Grecia, unealta Americii, în pace, şi dorinţele fierbinţi ale U.E, faţă de ea, şi să ne vedem d-ale noastre, adică tot de ale lor. Să vedeţi ce „bine şi frumos” va fi în România cînd vor fi debarcate în ţară dronele de la americani, şi vom renunţa la bătrînul Leu pentru rechinul Euro! Dacă aveţi un ban deoparte, cumpăraţi  terenuri. Şi aşa sînt vîndute pe mai nimic veneticilor! Cumpăraţi case, livezi, podgorii, stupi, vaci, găini, oi, capre, orice poate asigura un troc echitabil între membrii societăţii. Statisticile sînt speculaţii, iar promisiunile rămîn promisiuni,  chiar dacă programul de lucru se aliniază la U.E., iar bugetarii se vor odihni mai mult cu o oră. Însă, fie la privat, fie la stat, românii muncesc în Lei pe cele mai mici salarii din Uniune şi plătesc facturile în Euro.  Capitalism de cazino, capitalism de speculaţie. Cine faci bani buni în capitalism? Aţi ghicit: speculantul. De ce este stabilitate economică în Germania, de pildă? E o ţară echitabilă pentru cetăţenii ei. Nu există această polarizare abjectă ca la noi. Munca este plătită onorant şi nu se permite îmbogăţirea peste noapte. La noi, de dragul poporului, pentru a-l ţine bolnav şi prost educat, profesorii şi medicii primesc salarii de 800 de lei. Genocid „magna cum laude”! Distrugerea sistemului de învăţămînt şi de sănătate, domenii cheie ale civilizaţiei unei naţiuni, sînt părţi din programul integrării. Suficient să ne uităm la diplomele politicienilor descurcăreţi, care şi-au luat bacul pe la 30 de ani, iar acum, ce miracol!, au două-trei licenţe şi cîteva masterate în traistă, în doi-trei ani. Mediul universitar sănătos de altă dată este infestat  de fabricile de diplome în serie şi de mofturile analfabeţilor,  care au   agonisit, pe lîngă bogăţii din trupul ţării, titluri universitare cît mai occidentale. Universităţile private sînt sub aripa managerilor politici, nu  a intelectualilor rasaţi.

Se apropie votul! Românului trebuie să-i displacă măsluirea adevărului prin statistici false şi ţeapa politicienilor,  muşcaţi de căpuşe. Id est, să ia parte în număr cît mai mare la parastasul băncilor de pe teritoriul nostru şi la cel al organismelor financiare mondiale, să asculte în mod civilizat prohodul şi fuga exploatatorilor în ţintirimul creat de ei.

Maria Diana Popescu, Agero

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Cuie%20ruginite%20si%20tintari%20de%20MDP.htm

Argumentele lui Irving Stone, negaționist al Holocaustului

Argumentele lui Irving Stone, negaționist al Holocaustului
Publicat de Ion Coja in Holocaust pe 24.05.2012 | 14 comentarii

Înverșunarea cu care Petre Cleju sau Anonimul Corneliu, sfidând chiar și regulile conversației comune, nu mai zic de cele ale demonstrației științifice, invocă mai departe documente inexistente sau fapte de nimeni consemnate ca mărturie directă, mă obligă să ies din limitele în care am sperat să evoluez – holocaustul, așa zisul holocaust din Transnistria. Dar mai ales nerușinarea unuia Efraim Zuroff, mare caiafă la Yad Vashem, care a ținut să-l corecteze pe Shimon Peres cu afirmația netrebnică că „România a fost o uriașă tabără de ucis evrei”, mă obligă să comit gestul de față. Mi-am dorit întotdeauna să discut numai acuzația de holocaust adusă nouă, românilor. Ce-i drept, încă de la început am avertizat: nu este exclus ca, prins în jocul argumentației, (1) să apelez și la argumentele celor care neagă în totalitate holocaustul sau (2) ca argumentele mele să fie preluate, să le fie de folos acestor onorabili căutători de adevăr. Reproduc deci, în replică la atâtea măgării și insanități publice, un text clasic, conferința lui Irving Stone intitulată Salvați vaporul Auschwitz! Dau textul integral, dar cred că voi fi de folos cititorului prezentându-i în preambul rezumatul argumentației, pentru a oferi astfel un text mai ușor de parcurs pentru cititorii de Internet. Dar nu pot încheia scurta mea intervenție fără a mă mai mira o dată: Oare nu se găsește niciun evreu normal, nicio instanță care să pună la punct indivizii de teapa acestui Efraim Zuroff?!…

Așadar, argumentele profesorului englez Irving Stone:

(A) Nu au existat camere de gazare. Încăperile prezentate ca foste camere de gazare ar fi trebuit să păstreze în tencuiala pereților urmele gazului ucigaș, ale acidului cianidic, care ar fi intrat în reacție cu substanțele din tencuială și ar fi produs niște compuși specifici. Mai mult, despre unele camere de gazare, cum ar fi cea de la Auschwitz, însuși administratorul incintei a mărturisit că acea cameră a fost ridicată după război, din rațiuni de eficiență turistică.

(B) Deja placa memorială de la Auschwitz, care consemna uciderea a 4 milioane de evrei în acel spațiu concentraționar, a fost dată jos și înlocuită cu alta, care face pomenire “numai” de un milion de victime.

(C) Rușii sunt deținătorii arhivelor de la Auschwitz, preluate atunci când au eliberat lagărul, în toamna lui 1944. Nici până azi acele arhive nu sunt puse la dispoziția istoricilor, a publicului. În septembrie 1989 rușii au publicat totuși registrele deceselor de la Auschwitz, decesele din rândurile celor deportați. Un total de circa 75.000 (șaptezeci și cinci de mii) de morți, dintre care jumătate din cauze firești: boli, bătrânețe, accidente de muncă ș.a. Ca victime ale represiunii, prin execuții, prin ucideri propriu zise, ceva mai puțin de 40.000 de evrei. Adică de 100 de ori mai puțini decât în cifrele vehiculate de propaganda Holocaustului. Sau, după formula lui Irving Stone, englez, la Auschwitz naziștii au omorît în patru ani cam tot atâtea persoane câte au omorît englezii într-un singur raid de noapte la Hamburg…

(D) Nici până azi – azi, 24 august 2010, nu s-a găsit printre documentele emise de autoritățile naziste un act care să dovedească premeditarea și organizarea de ucideri în masă, pentru unicul motiv al apartenenței la neamul evreiesc. Propagandiștii holocaustului au lansat teza că naziștii s-au priceput să distrugă toate urmele… Argument complet neserios, pe care nu l-ar invoca nicio minte sănătoasă. Îl luăm totuși în serios și îl acceptăm. Numai că ceea ce nu se mai poate găsi în miile de tone de arhivă nazistă confiscată de aliați, ar tebui să se afle în arhiva britanică a serviciului de spionaj care a înregistrat în timpul războiului toate ordinele și rapoartele naziste, transmise prin radiograme și telegrame cifrate, al căror cod însă englezii l-au avut tot timpul. În această arhivă naziștii nu au mai putut face curățenie, și cu toate astea în arhiva respectivă nu apare nici un mesaj care ar putea fi pus în legătură cu ipoteza, aserțiunea sau mitul celor șase milioane de evrei exterminați de naziști… Toată corespondența radio dintre Auschwitz și centrala de la Berlin a lagărelor de concentrare a fost descifrată și cercetată de experți britanici, și nimic! Nimic despe ucideri sistematice, în masă sau ceva asemănător… Comunicat oficial britanic: „În cazul Auschwitz, majoritatea acestor pierderi de vieți omenești se datorau bolilor. Restul erau execuții, ce sunt descrise ca împușcare sau spânzurare. Nu e nicio referire la gazare la Auschwitz.”

În concluzie, afirmă Irving Stone, „am fost supuși la cea mai mare ofensivă propagandistică pe care rasa umană a cunoscut-o.  A fost făcută cu atâta finețe, cu atâta rafinament, cu un sprijin financiar atât de puternic încât n-am fost capabili să o recunoaștem ca ofensivă propagandistică de la început până la sfârșit!”

 Ion  Coja









LĂSAŢI VAPORUL AUSCHWITZ SĂ SE SCUFUNDE!
-Conferinţa istoricului David Irving-

Reproducem din buletinul “Institut for Historical Review”, numărul din iarna 1990/91, articolul istoricului englez David Irving, apărut sub titlul de mai sus, care este de altfel o conferinţă ţinută la Congresul Istoricilor Revizionişti:

“Doamnelor şi Domnilor,
Sunt sigur că în prima parte a monologului meu nimeni din audienţă nu mă va acuza că arăt prea mult respect bunului gust. Unul din lucrurile nemenţionate de moderator e cariera mea criminalistică din ultimele 12 luni.
A început acum aproape un an, la 30 octombrie 1989, în Berlin. Fusesem invitat să merg la Berlin de către cea mai mare staţie guvernamentală de televiziune “SENDER FREIES BERLIN”, pentru a lua parte într-o discuţie de masă rotundă cu principalii istorici ai Germaniei, privind un subiect istoric ale cărui detalii exacte le-am uitat, într-un program de televiziune intitulat “Berliner Salon”. Organizatorul programului mi-a telefonat la Londra spunând:
“D-le Irving, ataşez extremă importanţă venirii dumneavoastră pentru a lua parte la acest program. Am fost întotdeauna un mare admirator al lucrărilor dumneavoastră şi de ani de zile am aşteptat să vă am ca participant în discuţia noastră săptămânală la masa rotundă.” I-am răspuns :
”Cine altul va fi prezent?”. Mi-a răspuns:
”Oh, Eberhard Jaecker de la Universitatea din Stuttgart şi prof. Arnd Mayer de la Universitatea din Princeton.” Şi a continuat cu o serie de nume. L-am întrerupt întrebând:
“ -Scuzaţi că vă întreb, dar ştiu aceşti domni că şi eu am fost invitat?”
“- Nici un fel de problemă.”
“-Bine.” Apoi a spus :
“- Veţi sta la Hotelul Kempinsky. Dorim să zburaţi la Berlin cu British Airways şi puteţi sta acolo câteva zile. Totul este aranjat.”
Am făcut deci rezervarea la Hotel Kempinsky. O săptămână mai târziu, scurt timp înainte de data programului, primesc un embarassant telefon de la Senders Freiers Berlin, în care mi se spune:
“ -Ne pare rău, d-le Irving, deoarece trebuie să vă desinvităm. Toţi istoricii germani invitaţi au refuzat să participe la discuţia de masă rotundă cu dumneavoastră…”
Natural, acesta nu e un fenomen nou. Ei ştiu că nu pot dezbate. Fiind pe aceeaşi lungime de undă, toţi repetă aceleaşi minciuni. Nu sunt însă pregătiţi să dezbată cu cineva care vine din afara mafiei căreia îi aparţin. Am spus, deci, d-lui de la Senders Freies Berlin:
“- Bine, regret foarte mult ; în ceea ce mă priveşte am cumpărat bilet de avion, am făcut rezervarea la Hotel Kempinsky şi, deci, voi fi acolo.” Mi-a răspuns:
“- Nu, nu, d-le Irving, nu ne înţelegeţi, nu vă invităm să participaţi la acest program!” Le răspund:
“- All right, nu trebuie să vă îngrijoraţi despre asta. Nu voi fi în studioul dumneavoastră.”
“- Dar, unde veţi fi atunci?”. I-am răspuns:
“- În afara studioului dumneavoastră.”
Şi aşa am produs o demonstraţie în Berlin, pe Masurenallee, în faţa staţiei Senders Freies Berlin, cu câţiva din prietenii mei. D-l Ernst Zuendl a organizat găsirea acestor prieteni pentru mine, pe care nu-i cunoşteam înainte, şi am mărşăluit în sus şi în jos prin faţa staţiei, cu presa germană observându-ne plancardele, în engleză şi germană, care    spuneau :” Istoricii germani sunt mincinoşi şi laşi!” Mesajele erau în aşa fel concepute ca cel mai neinstruit german să le înţeleagă. Spun aceasta pentru a mă legitima ca profet, deoarece era ziua de 30 octombrie 1989 şi nu 30 octombrie 1990. În acea zi, pentru a pune mai multă sare pe rănile profesiunii istorice germane, am aranjat o conferinţă de presă la Hotel Kempinsky în Berlin, invitând toată presa, televiziunea şi radioul, la care au apărut 30-40 de ziarişti.
Şi aşa, cu jurnaliştii şezând în jurul meu la o masă, nu ştiu ce mi-a venit, am încercat să-i fac să se jeneze şi le-am spus :
“- Ştiţi, nu mă veţi crede în ceea ce vă spun, dar în 12 luni de acum înainte Germania va fi reunificată. Ştiam că pentru aceşti jurnalişti nu există idee pe care să o dispreţuiască mai mult decât ideea ca Germania să fie unificată din nou şi să fie iarăşi mare, şi le-am spus din nou: “În 12 luni de acum Germania va fi reunită.”
Câteva săptămâni mai târziu circulam prin Austria şi ultimele angajamente de a vorbi erau la Salzburg şi Innsbruk. Pe atunci poliţia austriacă mă urmărea. Jos la hotel, la recepţie, aştepta poliţia, aşa că am reuşit să ies din hotel prin uşa din dos. Am organizat un meeting, dar nu în Salzburg, ci peste frontieră, la Freilassing. Dar mai nimeni nu a venit. Asta, realmente, m-a mirat. Motivul a fost însă că în acea seară era 9 noiembrie (anul trecut) şi toată lumea era acasă lipită de televizor, deoarece zidul Berlinului fusese dat jos. Câteva săptămâni după aceea, ziarul DAILY TELEGRAPH din Londra dădea ştirea, pentru prima dată, de ceea ce afirmasem eu în 30 otombrie la conferinţa de presă:
”-D-l Irving a fost singura persoană are a afirmat, la o conferinţă de presă din 30 octombrie, că Germania, probabil, va fi unificată în 12 luni. La acel timp, noiembrie 1989, nimeni nu vorbea de reunificarea Germaniei.” Daily Telegraph m-a întrebat:
“D-le Irving, de ce nici unul din ziarele germane de atunci nu a citat ce aţi afirmat dumneavoastră privind reunificarea?” I-am răspuns:”- Jurnaliştii de pretutindeni au aceeaşi uniformă caracteristică. Orizontul lor nu se extinde peste orizontul unui capac de closet. Ei nu pot vedea prea departe. Ei nu pot vedea ceea ce văd istoricii…” Cred că asta demonstrează ceea ce am susţinut totdeauna că, dacă stai cu nasul în arhive, cu nasul lipit de documente, ai mai multe şanse să fii corect în aprecieri.
Imaginaţi-vă, acum şapte ani, în 1983, sunt la o conferinţă de presă organizată de revista vest-germană Stern, în Hamburg. Revista Bild-Zeitung, care e organul de opoziţie în Germania,  m-a adus deghizat ca reporter al lor. Eu sunt foarte familiarizat cu cazul lui Hitler. Am studiat 20 de ani istoria lui Adolf Hitler. Am construit o întreagă cartotecă cu viaţa lui (30.000 de subiecte) şi, când mi-au spus că vor publica jurnalul lui, ştiam că e un fals. Deci Bild-Zeitung m-a întrebat:” Sunteţi dispus să apăreţi deghizat ca un corespondent de presă al nostru şi să le dărâmaţi toată conferinţa de presă?” Am fost de acord. Am fost primul la microfon şi am fost primul să pot pune anumite întrebări celor de la “Der Stern”. Le-am spus deschis:
“Jurnalul lui Hitler este un fals! Au cheltuit 9 milioane  D-Mark pentru el. Toţi istoricii germani au spus că este autentic. Eberhard Jaecker a spus şi el că e autentic şi, deci, trebuie să fie autentic.” Dar nu era autentic.
Am aceleaşi sentimente asupra holocaustului.Voi vorbi şi de cazul Rommel. E însă acelaşi gen de istorie, deoarece, când ne uităm la istoria Feld-Mareşalului Rommel şi la legenda că a fost membru al mişcării de rezistenţă contra lui Hitler, că a fost un erou al lui 20 iulie 1944, o istorie ce am auzit-o de 40 de ani, de la al doilea război mondial încoace, găsesc că nimeni nu s-a ostenit să verifice documentele, toţi au crezut ceea ce au scris alţii despre el şi numai atunci când te referi la documente vezi că adevărul este în altă parte.
Cam aşa au fost lucrurile şi în Toronto acum 2 ani. Am fost chemat ca expert istoric la procesul lui Ernst Zuendel, la care apărătorii lui mi-au arătat “Leuchter-Raport”, care e testul de laborator al crematoriului şi al camerelor de gazare. Ca o persoană care am studiat la Universitatea din Londra chimie, fizică şi ştiinţe exacte, ştiam că am în faţă un rezultat exact. Nu există o altă interpretare posibilă. Şi, deodată, tot ce am citit în arhivă a devenit de înţeles şi clar. Trebuie să accepţi că, dacă nicăieri în arhive nu este vreo evidenţă că au avut loc gazări, dacă nu există nici un singur document german ce se referă la gazare de fiinţe umane şi dacă nu există nici o referinţă nicăieri în arhivele germane la vreun ordin dat de cineva pentru gazare de oameni şi, dacă pe de altă parte, testele FORENSIC ( la scop) de laborator al crematoriului şi al camerelor de gazare de la  Auschwitz nu arată nici un reziduu semnificativ de component cyanidic, atunci toate acestea nu pot decât să însemne un singur lucru : că nu au existat camere de gazare.

Atunci cum ne putem explica faptul că de 45 de ani, de la finele celui de-al doilea război mondial, am fost toţi copleşiţi de vina comună : ideea că rasa umană s-a făcut responsabilă de lichidarea a 6 milioane de fiinţe umane prin gazare?
Răspunsul e acesta : Am fost supuşi celei mai mari ofensive propagandistice pe care rasa umană a cunoscut-o. A fost condusă cu atâta fineţe, cu atîta rafinament, cu atâta participare financiară că n-am fost capabili să o recunoaştem ca o ofensivă propagandistică de la început până la sfârşit. Şi acum vedem aceste arme că circulă la orizont  -în toată urâţenia lor-  şi cea mai mare armă bineînţeles, în toată această campanie contra adevărului, din 1945 încoace, a fost vaporul Auschwitz! Şi      ne-am găsit în sfârşit şi noi, profesiunea istorică, şi în particular profesiunea de revizuire a istoriei, însărcinarea noastră majoră: “SCUFUNDAŢI  VASUL  AUSCHWITZ !”.
V-am prevenit că nu voi arăta respect pentru bon-ton în prima parte a acestui monolog. Sufundaţi vasul Auschwitz! Dar noi nu mai avem nevoie să scufundăm vasul Auschwitz, deoarece ehipajul lui Aushwitz, ca Beate Klarsfeld, Wiesenthal, ElieWiesel şi restul s-au luptat pe bord între ei, boxând şi lovind cu pumnii, iar vasul, navigând între iceberguri, până la sfârşit     l-au părăsit şi ei. Au început să dea jos steagul vasului de luptă Auschwitz. Au dat jos plancarda, au dat jos memorialul pentru patru milioane şi l-au înlocuit cu un memorial mai mic, pentru un milion.
Evident că acesta nu este finalul poveştii. Sunt convins că e doar un “memorial intermediar”. Cred că e de carton şi acesta, dacă îl priveşti de aproape, deoarece ce sens are să iroseşti bani când ştii că peste câteva luni iarăşi trebuie schimbat. Va trebui să-l schimbe, evident . Nu afirm că numai un milion, nu sunt dispus să dau nici un număr de morţi la Auschwitz. Nu ştim numărul de morţi exact. Ruşii ne-au ajutat. Ei au publicat în septembrie anul trecut registrele mortuare de la lagăr. Aceasta a fost o lovitură fatală pentru vasul de război Auschwitz, pentru echipajul său, deoarece ruşii, prin publicarea registrelor mortuare ale lagărului Auschwitz care acoperă 1942 complet,1943 aproape complet, anul 1944 incomplet, au arătat prin aceste 46 de registre, că au fost 74.000 de morţi (74.000 de morţi din toate cazurile). Acum profesorul Arno Mayer, pe care îl respect, este unul dintre cei ce au reuşit să participe la programul de televiziune organizat de Sender Freies Berlin, el nu a fost dezinvitat ca mine. Deci e sigur, O.K.
Arno Mayer de la Universitatea din Princeton ne spune în cartea sa “ DE CE NU  S-A ÎNTUNECAT CERUL ?”, că, dintre cei ce au murit la Auschwitz şi în alte lagăre de concentrare, probabil mai mult de jumătate au murit din cauze naturale, ceea ce poţi numi cauze naturale pe timp de război. Însă aceasta înseamnă că mai puţin de jumătate din cei 74.000 oameni au fost omorâţi ; ceea ce înseamnă că mai puţin de jumătate din cei 74.000 au fost omorâţi la Auschwitz ?  Să fim generoşi şi să spunem că au fost omorâţi 40.000 în perioada de trei ani. Un bilanţ foarte trist ! Asta e o gravă crimă! E aproape atât cât am omorât noi, englezii, la Hamburg într-o singură noapte !
Asta înseamnă a reduce lucrurile la dimensiunile lor reale. Când nemţii folosesc temutul cuvânt “Relativieren”, ceea ce înseamnă să încerci să compari lucrurile, încerci să persiflezi lucrurile, răspunsul este : da, reduc legenda la dimensiunile reale, deoarece aceasta este funcţia unui istoric. Winston Churchill, el însuşi, a spus că funcţia unui istoric este să afle ce s-a întâmplat şi de ce s-a întâmplat. Istoricii germani n-au început nici măcar să se urce pe cea mai joasă treaptă a scării. Ei încă nu au aflat ce s-a întâmplat. Toţi credeau numărul de morţi de la Auschwitz ca fiind de 4 milioane, până când cineva din Israel i-a chemat şi le-a spus:
“- Oh, nu ! nu 4 milioane, ci numai un milion.”
- “Da, un milion.”
INSTITUT FUR ZEIT GESCHICHTE în Munchen: “ Un milion! Noi întotdeauna am pornit de la această premiză. –Wir sind immer davon ausgegangen.- Asta este ce au declarat presei, că ei mereu au pornit de la un milion, dar presa n-a auzit. Apoi au uitat să spună acest lucru propriului guvern şi desigur n-au spus nici poporului german, iar acum poporul german se întreabă: -De acord, dar ce se întâmplă cu cele 6 milioane ?
Oh, cele 6 milioane ?… Totalul nu se schimbă !
Dacă te duci la băcănie să cumperi 6 kg de cartofi şi tot ce primeşti sunt două kg în pungă, şi băcanul vrea plata pentru 6 kg… Asta este ce s-a întâmplat cu populaţia germană : a avut de plătit 150 miliarde DM despăgubiri compensaţii pentru 6 milioane de morţi, ca şi băcanul care spune: “Trebuie să plătiţi pentru 6 kg…indiferent de cât aţi primit.” În acest caz sunteţi îndreptăţiţi să consideraţi asta ca pe o pungăşie…
Asta este ce se întâmplă acum în Germania. Ei menţin în continuare totalul de 6 milioane şi populaţia germană este mai departe informată că au fost gazaţi 6 milioane, deşi toată evidenţa merge în sens contrar.
Pentru mine Auschwitz nu mai e important. Sunt bucuros că echipajul l-a părăsit. Dispare. Va fi lăsat ca şi vaporul “Arizona” la Pearl Harbour. Dacă vreodată mergeţi în Hawai şi vă uitaţi la el, cu o parte din el încă deasupra mării, marcând locul unei mari legende. Şi dacă peste 100 de ani oamenii vin şi spun : “Mai jos, acolo, e vaporul Auschwitz, despre care oamenii au auzit cea mai incredibilă legendă timp de 50 de ani şi pe care până la urmă l-a părăsit echipajul.”
De ce nu trebuie să credem ?
Mai întâi aţi aflat de la LEUCHTER RAPORT. Permiteţi-mi să vă dau câteva motive pentru care nu trebuie să credeţi. Există un istoric oficial guvernamental, prof. F. H. Hinsley. Acest profesor F. H. Hinsley e profesor de istorie la Universitatea din Cambrige şi în timpul celui de-al II-lea război mondial, a lucrat la seviciul de informaţii, ocupat cu descifrarea codului duşman GCHQ (Government Communication Headquarters). Vă puteţi întreba ce legătură are asta cu Auschwitz ?  De acord. Ea însă răspunde la una din întrebări. Oamenii vor veni probabil de acum şi până la infinit, şi vor întreba : cum putem noi să ştim că germanii n-au distrus toate documentele privind gazările ?
Să presupunem că au făcut-o, şi, credeţi-mă, nu e uşor. Duceţi-vă odată la Pennsylvania Avenue, la arhiva naţională, şi uitaţi-vă la evidenţele documentelor germane ce sunt acolo, 15, 25, 50.000 kg de documente. Chiar dacă distrugi originalul, mai sunt 5-6 copii la indigo, sunt telegrame, care toate au mers la subalterni. Sunt oameni care au ţinut jurnal de zi. Sunt scrisori scrise celor de acasă. De aceea am spus de 20 de ani: “Plătesc 1000 de lire sterline oricui aduce un singur document de război, din care să decurgă că Adolf Hitler a ştiut de Aushwitz sau de ceva legat de ce se spune că se întâmplă acolo.” Şi am repetat asta la televiziune. Chiar am ţinut la mine în buzunar şi am arătat 1000 de lire sterline, însă nu pot găsi nici o evidenţă.
Dar să presupunem totuşi că germanii au distrus toate documentele de gazare.
De acord. Dar la asta se poate răspunde: Presupunem că noi, englezii, citeam toate semnalele germane. Presupunem că noi, englezii, aveam o organizaţie numită GCHQ, cu 3000 experţi, ce au descifrat codurile duşmane, luând fiecare document german telegrafiat şi tot ce era transmis prin radio. Exact asta am făcut. Presupunem că am reuşit din 1942 până la finele lui 1943 să descifrăm întreaga documentaţie prin radio între Auschwitz, Dachau, Buchenwald, Bergen-Helsen şi alte lagăre de concentrare, pe de o parte, pe de alta, cu centrala lagărelor din Berlin, Wirtshaft –und Verwaltunghauptamz, Oswald Pohl.
Exact asta am reuşit, doamnelor şi domnilor. Noi, englezii, am reuşit să descifrăm codul SS-ului citind comunicările zilnice ale comandamentului de la Auschwitz şi centrala din Berlin, şi la fel de la toate celelalte lagăre de concentrare, şi ştiam exact ce comunică Berlinul şi ce se întâmplă.
Textele tuturor acestor telegrame se găsesc în arhiva serviciului britanic de informaţii. Acum ce vă spun ele în concluzie, pentru că nu ştiu mot-a-mot ce spun ele, deoarece guvernul britanic, din motive pe care noi numai le putem bănui, a refuzat să facă public textul exact al acestor telegrame. Însă au fost suficient de amabili ca într-un apendix la vol. II al istoriei serviciului secret britanic de informaţii, să ne spună ce putem conclude din aceste telegrame.
În fieare zi în telegrame, la Berlin, se comunica : numărul prizonierilor care au sosit în acea dimineaţă în lagăr, numărul prizonierilor care au părăsit lagărul în acea zi, numărul prizonierilor rămaşi în lagăr la sfârşitul zilei şi, în plus, la categoria a IV-a era rubrica intitulată “Alte pierderi” (Abgange aller Alt). Serviciul de informaţii a dedus că aceste “Alte pierderi” erau în cea mai mare parte cauzate de moarte. De acord cu istoria oficială britanică: “În cazul Auschwitz, majoritatea acestor pierderi se datorau bolilor. Restul erau execuţii, ce sunt descrise ca împuşcare sau spânzurare. Nu e nici o referire la gazare la Auschwitz.”
Ni s-a spus că Auschwitz, marele vapor Auschwitz, această minciună care a navigat în ultimii 45 de ani, a fost acolo ca un punct terminus (Endstation). Că trenurile soseau la Auschwitz cu mulţime de biată omenire neajutorată şi care, bineînţeles, toţi erau evrei. De acolo erau canalizaţi la gazare. Nici un singur cuvânt despre astea în mesajele pe care guvernul britanic le-a descifrat în anii 1942 şi 1943. Şi aţi văzut vreo referire la vreuna din aceste concluzii ale guvernului britanic în ziare ?
Cred că a fost curaj din partea prof. Hinsley că şi-a permis această periculoasă frază. Putea s-o evite uşor şi să iasă din ananghie fără să fi spus totul. “Nu e nici o referire la gazare la Auschwitz.” Un om brav.
Dar ce să spunem de martorii oculari ?  Martorii oculari care au văzut cum s-au întâmplat toate ?  Am ţinut seama de ei, avem un număr mare de martori oculari care au văzut camere de gazare la Dachau, când astăzi până şi oficialitatea recunoaşte că la Dachau nu au fost camere de gazare.
Dar ce să mai spunem de fotografii ?  Bine, ştiu că sunt câţiva vizitatori din Germania aici, astă seară, în audienţă, aşa că doresc să povestesc un episod care mi-a cauzat o deosebită plăcere în ultimile zile, şi anume :
“La televiziunea germană s-au dat 4 sau 5 filme în luna mai în acest an. Un cuplu deosebit de antipatic, Lea Rousch şi Eberhard Jacker. Lea Rousch e un binecunoscut jurnalist de televiziune evreu în Germania şi numai marginal mai urât decât Simon Wisenthal însuşi. Eberhard Jecker a fost istoricul consultant şi consilier, iar Lea Rousch a fost persoana ce fără discuţie a pregătit cele 4-5 groteşti spectacole. Avea titlul DER TOD – EIN MEISTER AUS DEUTSCHLAND (Moartea – un maistru din Germania), ce se strecoară prin toate aceste vicleşuguri. Toată viclenia a fost ticluită de-a lungul ultimilor 45 de ani. Un episod special în a doua parte a filmului de 35 de minute arată o grămadă de evrei din România, fiind încărcaţi într-un tren într-o gară. Evreii sunt arătaţi într-un vagon deschis de cărbuni, iar vocea anunţă : “Iată-i transportaţi la lagărele de exterminare de la Treblinka şi Auschwitz”. A trebuit să-i scriu lui Eberhard Jaecker următoarea scrisoare :
“Dragă profesore Jaecker, drag coleg,
Mi s-a atras atenţia că fotografia folosită în film de dvs. nu reprezintă evrei din România, fiind  încărcaţi în trenuri de cărbuni şi transportaţi la lagărul de exterminare Auschwitz. Dacă vă uitaţi la arhivele feroviare a gării centrale din Hamburg, veţi putea vedea că de fapt platforma din gara Hamburg-Hauptbahnhoff în 1946, un an după terminarea războiului, e una şi aceeaşi cu cea din fotografia dvs. şi titlul corect ar fi trebuit să fie : Germanii din Hamburg se suie într-un tren de cărbuni pentru a face o expediţie de cumpărături în Ruhr”.
Acesta este adevărul. Şi am scris prof. Jaecker :”dacă nu mă credeţi, la proxima vizită ce o faceţi la Hamburg, mergeţi la restaurantul gării Hamburg-Hauptbahnhoff şi veţi vedea acea acea fotografie între cele de pe pereţi din timpul ocupaţiei aliate. Se arată nostalgic vederi din perioada postbelică. Sau asta v-a fost sursa ?  Îmi permit să vă recomand ca pe viitor să vă restrângeţi cercetările la arhive şi mai puţin la restaurantele staţiilor feroviare”.
E foarte plăcut să fii istoric. Cum vedeţi, ai momente de amuzament. La recenta vizită la Freiburg luna trecută în septembrie, am văzut un foarte vechi prieten, şeful departamentului de istorie de la Universitatea din Freiburg, în Germania. Toţi aceşti istorici germani sunt prietenii mei. În privat, nu în public. Mă invită şi acasă la o sticlă de vin şi la discuţie până la 2-3 dimineaţa, schimbând note şi comparând texte. În public, evident, nu vor să apară cu mine nici morţi, însă în privat au nevoie de mine. Şi iubitul prof. Bernd Martin mi-a fost prieten de 20 de ani şi-mi spune :
“Irving, problema cu tine este că n-ai fost la Auschwitz. Eu am fost de 2-3 ori”.
Eu răspund :” Ei, şi ?”
El zice : “Acuma şeful muzeului şi arhivei de la Auschwitz mi-e prieten personal de mulţi ani “.
Îi răspund : “Oh, vorbeai de Frantisek Piper ?”.
El zice : “Oh, da, Frantisek Piper, un foarte intim prieten ale meu de mulţi ani ; şi-mi amintesc ultima oară când am fost să văd Auschwitz I ; acesta e blocul ce se arată turiştilor. Irving, sunt camere de gazare. Au fost camere de gazare, nu e nici un dubiu.”
Zic :”Auschwitz I, evident, e o problemă. Şi i-am spus aceasta lui Frantisek Piper.”
I-am spus : “Herr Piper, eşti om inteligent, m-am uitat la crematoriu acolo, şi ceea ce arăţi turiştilor drept cameră de gazare, între noi fie vorba, e fals, nu-i aşa ? (Conversaţia aceasta a avut loc efectiv în 3 septembrie din acest an).
Martin mi-a răspuns : “Însă Piper (omul care a ordonat reducerea numărului de la 4 milioane la un milion), a răspuns : “Fie vorba între noi, ai dreptate !  A trebuit să le construim pentru turişti”.

Ce ziceţi de asta, doamnelor şi domnilor?  O acceptare că AUSCHWITZ  I, “DER  STAMMLAGER  AUSCHWITZ, CREMATORIUL ŞI CAMERELE DE GAZARE, CARE SUNT ARĂTATE TURIŞTILOR DIN TOATĂ LUMEA, SUNT FALSURI POST-BELICE PENTRU BENEFICIUL TURISMULUI. E ceva ce dintotdeauna am bănuit, în mod special “un ceva” ce am bănuit de la apariţia acelui “LEUCHTER RAPORT” ce mi-a ajuns în mână.

Însă prof. Martin, istoricul german (Domnul să-l binecuvânteze) a mai spus : “Mr. Irving, evident însă că acesta este adevărat numai în privinţa lui Auschwitz I. La Birkenau (3-5 km distanţă) erau camere de gazare”
Nu s-a gândit la logica întrebare :
De ce să arăţi turiştilor falsuri, când există camere de gazare reale la numai 3-5 km distanţă ?
Cine sunt acuma proştii-falsii ?
Nu numai camerele de gazare, ci şi turiştii !

Dar trebuie să admit că numai în dimineaţa următoare “mi-a căzut fisa” , când scriam o notă privind conversaţia cu prof. Martin. Brusc mi-am dat seama de cele spuse de el. Aici aveam un istoric german ce acceptă absurda abominaţie că e absolut normal ca să fie arătate turiştilor camerele de gazare contrafăcute.
Este o ofensă criminală (un delict) a afirma aşa ceva în Germania de astăzi. Contra mea există o asemenea acuzaţie, pentru că am afirmat aceasta în faţa a o mie de persoane la Loewenbrau în Muenchen. Nu e singurul motiv. Am instigat la demonstraţie plecând de la hotel Hohenzollern din Muenchen  -cum sună acuzaţia poliţiei-  : “David Irving încearcă să facă manifestaţie de stradă pentru a celebra ziua de naştere a lui Adolf Hitler la 21 aprilie”.
În orice caz, am scris prof. Martin :
“Te rog să-mi confirmi în scris ceea ce mi-ai spus, ca să văd dacă am înţeles corect. Aştept răspuns”.
Nu cred că mă va urma pe platformă. E prea departe.

Cum spun, echipajul fuge. Putem să-l părăsim, se scufundă ca Graf von Spee. Putem continua să-l ţintim cu torpile, dar nu mai e nevoie. Sau, ca să folosesc o altă analogie, îşi dau seama că sunt complet aiurea cu istoria lui Auschwitz, şi disperaţi, încearcă să controleze avariile. Îşi retrag întreaga armată de mincinoşi de pe câmpul de bătaie în linia a II-a ; şi e periculos pentru ei.
Când m-am dus să-l văd pe prof. Martin, m-a întrebat :
“La ce lucrezi acum ?”
Îi spun :  Pregătesc biografia lui Goebels, ministrul propagandei naziste.
De fapt vă fac o destăinuire, domnilor şi doamnelor, că am primit de la ruşi  -sunt singura persoană care posedă jurnalul lui Goebels pentru tot anul 1938-  1000 de pagini extraordinare, scrise de mână. Deoarece când citeşti jurnalul lui Goebels înţelegi mai bine caracterul lui Hitler. De exemplu : Câteva zile după Anschluss între Germania şi Austria, Goebels are o plângere. El spune că Heydrich a ordonat să fie executate câteva persoane. Fuehrerul a aflat şi e furios. Interesant. Este exact ceea ce noi am bănuit întotdeauna : garnitura secundă face execuţii, Hitler află de aceasta mai târziu.

Berndt Martin, profesor la Universitatea din Freiburg, spune :
“Foarte interesant, d-le Irving, dar ştii cine e înmormântat în cimitirul unei mici biserici de lângă Freiburg ?”
“Cine ?”, întreb.
“Primul mare amor al lui Goebels. A fost înmormântată aici acum 30 de ani. Au nivelat complet mormântul când au aflat cine e. Aşa sunt lucrurile în Germania. E criminal”.
Eu zic : “Deci e Anke Starhelm ?”
El spune : “Corect. Ea a murit aici acum 30 de ani. Jos în Freiburg trăieşte o femeie bătrână care a fost bună prietenă a lui Anke Starhelm, şi ea i-a lăsat toate scrisorile”.
“Aha !”.
Inutil să vă spun că 24 de ore mai târziu eram mândrul posesor al scrisorilor şi fotografiilor.
Aşa se procedează, doamnelor şi domnilor, deoarece, încă o dată, eu nu citesc cărţile altora. Sunt interesat numai ce spun documentele.


14 comentarii la “Argumentele lui Irving Stone, negaționist al Holocaustului”
1. zamolxus
26.05.2012 la 4:05 am
Ion Coja
domnule Coja,
vă rog să corectați pomenirea numelui lui Irving Stone la acest capitol al negării holocaustului. Bietul om s-a ocupat de viața unor figuri marcante precum Michelangelo cărora a încercat să le creioneze peronalitatea și nu s-a ocupat de negarea holocaustului.
mai jos articolul vorbește de David Irving, adevăratul negaționist la care textul se referă. Cei doi au trăit în momente diferite, țări diferite și s-au ocupat de lucruri diferite chiar dacă amîndoi sînt scriitori de marcă.
numai bine!
2. zamolxus
26.05.2012 la 3:56 am
gheorghe
am ajuns și eu să citesc articolul și desigur comentariul tău. Așa este ai dreptate. Cel în cauză se numește David Irving. El e cel care se ocupă de negarea holocaustului. Irving Stone e scriitorul. Mai ales că au trăit în momente diferite și țări diferite.
http://en.wikipedia.org/wiki/Irving_Stone
și
http://en.wikipedia.org/wiki/David_Irving
numai bine!
3. Gheorghe
25.05.2012 la 7:46 pm
Votati legionarii!(PARTIDUL TOTUL PENTRU TARA)
Ialomita in alegeri locale:
http://www.pentrupatrie.ro/old/acasa/11-ne-vom-intoarce-intr-o-zi/205-in-presa-local-ialomia-qurmaii-lui-zelea-codreanu-sunt-printre-noiq
4. Ion
25.05.2012 la 2:37 pm
lumea s-a saturat de ifosele si fumuriile jidaniilor.Cand o sa si-o ia in freza jidanii,atunci sa vad cum iara se victimizeaza,insa cine o sa-i mai creada?
lumea e supra-satula de crimele israelului si de ifosele piticului stat de a controla totul si de a bombarda toate tariile arabe.
5. anton beton
25.05.2012 la 2:12 pm
Poate că data viitoare vom şti ce avem de făcut cu jidanii, acum avem idei noi!
6. Sfetcu Florin
25.05.2012 la 11:25 am
Mi s-au rasucit neuronii de la informatia asta. Pai si Germania plateste aiurea? E ditamai tara.
7. gheorghe
25.05.2012 la 5:52 am
este vorba de David Irving.
Irving Stone este cunoscutul autor al romanului “Agonie si extaz”
8. george marmara
25.05.2012 la 3:07 am
hello toate afirmatiile trebuiesc bazate pe documente oficiale din acea perioada de timp.gm
9. george marmara
25.05.2012 la 3:05 am
nu ma pot exprima in aceasta privinta deoarece n-am avut niciodata acces la documente din acei ani 1940-1944.masuri represive impotriva evreilor de felul1-obligatia evreilor de a participa la desapezirea strazilor2-interdictia evreilor de a accesa pietele publice3-eliminareaevreilor din cadreul fortelor armate4-interdictia de a nu le permite evreilor sa ocupe anumite functii 5-interdictia de a nu permitemedicilor evrei de a da consultatii crestinilor etc,etc.insa de un genocid organizat impotriva evreilor nu m-isa spus.gm
10. Vasile Roaita
24.05.2012 la 10:46 pm
Nu stiu de ce nu ma mira afirmatia Dlui Efraim Zuroff cum ca : „România a fost o uriașă tabără de ucis evrei”. Si aceasta pentru ca domnia sa dupa nume pare sa fie evreu rus. Da, specific acest lucru. Pentru ca diversitatea evreilor nu cred ca se reduce numai la specificarea : sefard sau aschenaz, ateu sau religios, procomunist sau procapitalist, evreu sarac sau evreu bogat. Putem sa-i definim, daca domniile lor nu se supara, si dupa locul de origine si de simtaminte : evreu polonez, evreu maghiar, evreu rus, etc. Aceste mentionari nu le-am scornit eu, nu sunt asa destept, le-am citit in diverse publicatii sau pe diverse site-uri.
Tot asa, dupa cate am citit, in general evreii tin la tara de provenienta, o apara. Vezi cazul evreului Soros sau Elie Wiesel, evrei unguri care nu scot o vorbulita despre trimiterea de hortisti a evreilor in lagarele din Germania nazista. Cum ar zice românul, “Nici usturoi n-au mancat si nici gura nu le miroase”. In schimb evreii români ne “mitraliaza” pe noi, românii, din toate pozitiile cu holocaustul.
Si alaturi de ei ne “mitraliaza” din toate pozitiile evreii unguri precum Elie Wiesel si evreii rusi precum Domnul Efraim Zuroff.
Din pacate nu avem cum sa ne aparam pentru ca evreii români nu numai ca nu ne apara sau nu ne ajuta sa ne aparam, dar ne baga si mai mult in cofa.
Unii ii caineaza pe germani ca au platit nu stiu cate miliarde de marci ca datorii necuvenite destinatarilor. Fara a realiza ca ei au platit si acum sunt cu fruntea sus. Noi n-am platit explicit si suportam un regim pervers de exterminare.
Eu stiu ca nu stiu. Dar am rugamintea sa-mi spuneti daca cele spuse de mine si care au fost preluate de pe alte site-uri, sunt adevarate sau nu.
PS. Nu stiu pe unde am mai citit ca de fapt lumea este condusa de o oculta din Perfidul Albion. Asa s-ar si explica de ce a avut atata “curaj” acel istoric englez Irving Stone, sa puna la indoiala existenta camerelor de gazare gestpovisto-SSiste si n-a primit inca un glonte in ceafa si nici n-a fost “sinucis”. Pentru ca “jocurile” se fac in tara Perfidului Albion. Si cand ei vor decide ca n-a fost holocaust in Romania, asa va ramane.
11. cforced
24.05.2012 la 4:43 pm
irving stone sau david irving?
12. matei
24.05.2012 la 4:21 pm
XYZ, chiar asa…si tu cu cine votezi?
I-auzi: “MINCIUNI EVREIESTI/SIONISTE… ACELEASI”
Cinism, si cameleonism, si iar cinism…serios, cu cine votezi? Asa, in general. Cu cine?!? A-ha….
13. Mos Darie
24.05.2012 la 1:19 pm
150 miliarde DM???????
Pai, proportional, chiar daca cifra corecta este de 1 milion de victime, inseamna ca s-au platit necuvenit 112,5 miliarde DM. Ia socotiti cat inseamna asta, cu dobanzile legale pe timp de vreo 40-50 de ani? Banii astia nu ar trebui returnati, ca incasati necuvenit?
14. XYZ
24.05.2012 la 1:00 pm
IARASI MINCIUNI EVREIESTI/SIONISTE… ACELEASI…
Raspunde

BASESCU - BIOGRAFIA APROAPE COMPLETA

- racolat de Securitate in 1973, pe cand era elev al Institutului de Marina.

- in data de 8 martie 1989 este rechemat in tara de la Anvers, unde conducea Agentia Economica NAVROM, fiind acuzat de nereguli grave in administrarea fondurilor agentiei.

- din 1984 a fost trecut in reteaua Centrului de Informatii Externe din Departamentul Securitatii Statului unde a lucrat cu ofiterul Silvian Ionescu din cadrul Directiei I.

- cercetat penal fiind acuzat ca in perioada 1991-1992 cand a fost ministru al Transporturilor, jumatate din flota comerciala a Romaniei "a disparut", rezultand un prejudiciu de 324,5 milioane dolari.

- In anul 2001 figura printre actionarii persoane fizice la Banca Comerciala Unirea alaturi de seful Directiei de Supraveghere Bancara Nicolae Cinteza si de Cristian Burci, patronul de la Prima TV.

- In data de 26 aprilie 2010 a semnat decretul prezidential 448, cu prilejul Zilei Veteranilor de Razboi, prin care l-a decorat pe fostul sef al Militiei si Securitatii, George Homostean.

Traian Basescu (n. 4 noiembrie 1951, Basarabi, azi Murfatlar, judetul Constanta) este un politician roman, actualul presedinte al Romaniei. Pana in decembrie 2004 a fost liderul Partidului Democrat. Intre 2000 si 2004 a fost primar al Bucurestiului. In 2004 a candidat pentru presedintie din partea Aliantei D.A. (PNL-PD), castigand alegerile si devenind presedinte al Romaniei. In 2009 a candidat din nou pentru presedintie din partea PD-L, castigand alegerile si ramanand in functia de presedinte.

Originea:

Traian Basescu s-a nascut ca fiu al ofiterului Dumitru Basescu , fost muncitor, recrutat de Partidul Comunist Roman pentru cariera militara. Conform declaratiei senatorului Sergiu Nicolaescu, Dumitru Basescu a fost la Sibiu coleg de scoala militara cu Victor Stanculescu si Vasile Milea, avansati in timpul regimului comunist la gradul de general, cu functii cheie in guvernul Constantin Dascalescu. Dumitru Basescu a decedat in anul 2002, iar sotia acestuia, Elena Basescu, nascuta in 1928 a decedat in anul 2010.

STUDII SI ACTIVITATE TIMPURIE:

TRAIAN BASESCU a fost racolat de Securitate in 1973, pe cand era elev al Institutului de Marina intocmindu-i-se dosarul personal nr. 3990/09-11-1973.

Pana la terminarea studiilor in 1976 a fost colaborator al lucratorilor din Directia a IV- a de Contrainformatii Militare. (A nu se confunda cu Directia a III-a de Contraspionaj!)

In aceasta calitate elevul militar BASESCU TRAIAN avea obligatia sa informeze organele de Securitate despre modul in care se desfasurau activitatile specifice in Institut, despre comportamentul si atitudinea colegilor si ale cadrelor didactice atat in cadrul activitatilor specifice, cat si in particular.

La terminarea studiilor, Directia a IV- a de Contrainformatii Militare a incetat legatura cu colaboratorul BASESCU TRAIAN , dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al Ministerului de Interne, Departamentul Securitatii Statului, cu adresa nr. 00151392/29- 09-1976.

Dupa absolvirea Institutului de Marina, TRAIAN BASESCU este incadrat ca ofiter la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanta.

In aceasta calitate TRAIAN BASESCU este preluat ca informator sursa de catre lucratorii Biroului de Securitate Port Constanta condus la acea vreme de Col. Dumitru Nicusor.

De folosirea ofiterului de marina TRAIAN BASESCU s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides care organiza contacte cu acesta inainte de plecarea in cursa si la intoarcere. La aceste intalniri participa de regula si seful lui Avramides, Dumitru Nicusor, care insa se intalnea si separat cu TRAIAN BASESCU.

In calitatea sa de ofiter de marina, TRAIAN BASESCU dadea informatii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discutie abordate de membrii echipajului, activitatile si contactele pe care membrii echipajului le aveau in porturi, in timpul escalelor, activitati de contrabanda si specula, dar si despre eventuale aprecieri sau comentarii facute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioara de partid si de stat.

De mentionat faptul ca desi in acea perioada era valabil ordinul conform caruia membrilor PCR nu li se puteau lua informatii scrise, locotenentul major Avramides, care avea o experienta redusa in munca de Securitate, el provenind din sistemul penitenciarelor, a cerut si a obtinut de la informatorul TRAIAN BASESCU mai multe note scrise pe care le-a depus la dosarul acestuia, nr 3990/1973.

In jurul anului 1980, Mihai Avramides s-a intors, la cerere, la Directia Penitenciarelor.

Dupa plecarea lui Avramides din cadrul Biroului de Securitate Port Constanta , TRAIAN BASESCU a continuat sa fie prelucrat informativ de ofiterii Rosioru Ioan si Deacu Constantin, tot sub coordonarea sefului biroului, Dumitru Nicusor.

Dumitru Nicusor a trecut dupa 1989 in SRI, ajungand General, sef al Sectiei SRI Constanta si apoi seful Centrului Operativ Zonal Dobrogea. TRAIAN BASESCU a sustinut in 1981 examenul de Comandant, care a fost o simpla formalitate, a durat numai 5 minute, dupa care a primit comanda navei Arges.

In acea perioada era de notorietate in randul colegilor sai sustinerea de care acesta se bucura.

In jurul anului 1984 informatorul TRAIAN BASESCU a fost trecut in reteaua Centrului de Informatii Externe din Departamentul Securitatii Statului unde a lucrat cu ofiterul Silvian Ionescu din cadrul Directiei I.

In 1987 TRAIAN BASESCU este numit sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde isi desfasoara activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu care conducea la acea data Serviciul I (Belgia-Olanda- Luxemburg) din Directia I a CIE. Silvian Ionescu: Ofiter in cadrul D.S.S./U.M. 0544/U.M. 0201 (unitatea de linie care raspundea informativ de Europa de vest). Functia detinuta, ofiter specialist I.

In 1982 este readus in tara (in unitatea de linie) si promovat in functia de sef serviciu. Pina in 1989, facea obiectul urmaririi contrainformative a U.M. 0195.

Legatura Besescu - Silvian Ionescu dateaza inaintea anului 1982 (cand Silvian se afla la post).

Ca informator DIE, pregatirea se facea la Centrul de Pregatire Branesti (nu aveau nimic comun cu Scoala MI de la Baneasa). Daca functia de comandant de nava era atribuita DIA, DIE coordona misiunile externe (de aici coordonarea din partea lui Silvian). In consecinta, ca ofiter DIA putea face pregatirea la centrul de pregatire al MApN de la Baneasa.

Transferul dosarului de informator de la Directia a IV-a la Directia a II-a (avea in competenta Marina Comerciala) pune in fapt lipsa valorii ca sursa a acestui personaj.

In aceasta perioada TRAIAN BASESCU a transmis preponderent informatii de inters economic cu privire la activitatile din porturile maritime Anvers si Roterdam, dar si informatii cu privire la echipajele navelor care acostau in aceste porturi, precum si informatii despre membrii personalului diplomatic roman din tarile respective.

In vara anului 1988, TRAIAN BASESCU a fost retras temporar de la Anvers pentru a participa la un instructaj care a durat doua luni si s-a desfasurat la Scoala de ofiteri MI de la Baneasa.

In 22 decembrie 1989, ofiterul de Securitate Silvian Ionescu, cel care l-a avut in subordine pe TRAIAN BASESCU, s-a infiltrat printre revolutionarii din fata Comitetului Central, a intrat in anturajul lui Dan Iosif si ulterior al lui Gelu Voican Voiculescu si in ianuarie 1990 a fost numit Secretar Executiv al FSN.

La inceputul anului 1989 in ascensiunea profesionala a lui TRAIAN BASESCU intervine o sincopa.

Pe 8 martie 1989 este rechemat in tara, fiind acuzat de nereguli grave in administrarea fondurilor NAVROM.

TRAIAN BASESCU a fost sanctionat pentru ca a autorizat, fara aprobarea NAVROM Constanta, o plata suplimentara de 300.000 de franci belgieni pentru lucrarile de reparatii efectuate la nava Zimnicea in ianuarie 1989.Sanctiunea primita s-a datorat, mai ales, faptului ca TRAIAN BASESCU a decis ca lucrarile de reparatii sa fie executate de Santierul Naval Belliard din portul Anvers, desi existau oferte de executie a lucrarilor, mult mai ieftine, din partea altor santiere navale din acelasi port.

In perioada ianuarie-martie 1989 TRAIAN BASESCU a trimis numeroase note informative si rapoarte in tara incercand sa-si justifice deciziile, dar si lansand acuze grave si neintemeiate la adresa Comandantului navei Zimnicea.

Datorita gravitatii exceptionale a faptelor de care a fost acuzat, tinand cont de legislatia din acea vreme, numai sustinerea din partea Securitatii poate explica faptul ca TRAIAN BASESCU a fost sanctionat doar administrativ, si nu a suportat si rigorile legii. El a fost chiar mentinut ca angajat al NAVROM Constanta, fara sa mai primeasca insa nici o insarcinare pana la Revolutie.

Imediat dupa Revolutie, TRAIAN BASESCU a fost numit Director General al Ispectoratului de Stat al Navigatiei Civile din Ministerul Transporturilor.

Pentru a obtine aceasta functie foarte importanta, TRAIAN BASESCU s-a bucurat de recomandarea si sustinerea secretarului executiv al FSN Silvian Ionescu, dar si ale vechiului sau prieten, Calin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci Presedinte al CFSN Constanta.

2. ADMINISTRATORUL

In cei 21 ani care au trecut de la Revolutie, TRAIAN BASESCU a ocupat in permanenta functii administrative, cu o singura exceptie, perioada 1993-1996.

In tot acest timp TRAIAN BASESCU a reusit sa isi creeze o imagine de om gospodar, de bun administrator, folosindu-si exclusiv calitatile de comunicator si de manipulator al opiniei publice pentru ca rezultatele efective obtinute de TRAIAN BASESCU in administratie sunt dezastruoase.

Perioada am prezentat-o mai sus, iar in continuare vom prezenta o sinteza a activitatii lui TRAIAN BASESCU in functii administrative, care demonstreaza, ca episodul cu SINCOPA din CV-ul sau, nu a fost un simplu accident.

Imediat dupa Revolutie TRAIAN BASESCU a urcat rapid in functie de la Director in Minister, la Subsecretar de stat si de la inceputul anului 1991, la Ministru al Transporturilor.

In acesti trei ani 1990-1992, TRAIAN BASESCU a ignorat complet problemele reale din transporturile romanesti si anume starea proasta a drumurilor (nici un kilometru de sosea nu a fost modernizata in acesti trei ani), diminuarea alarmanta a traficului de persoane si marfuri pe CFR, concomitent cu scumpirea exagerata a acesui tip de transport, starea deplorabila a flotilei TAROM.

Dar aceasta perioada va ramane in memoria colectiva ca perioada in care a disparut mai mult de jumatate din flota maritima a Romaniei, cealalta parte disparand si ea in a doua perioada de ministeriat al lui TRAIAN BASESCU, cu aportul determinant al FPS-ului condus de Sorin Dimitriu si Radu Sarbu.

Disparitia flotei romane a insemnat una dintre cele mai oneroase afaceri de dupa Revolutie care s-a soldat cu pierderi de sute de milioane de dolari pentru statul roman, dar si cu castiguri pe masura pentru cei implicati direct.

Alaturi de TRAIAN BASESCU au fost inculpate alte 80 de persoane, printre care alti doi fosti Ministri ai Transporturilor, Radu Sarbu fostul Presedinte al FPS, etc.

Dintre toti acestia numai TRAIAN BASESCU refuza sa se prezinte in fata justitiei, tocmai pentru ca stie ca, desi nu a semnat nici un act pentru vanzarea vreunei nave, el este cel care a orchestrat toata aceasta uriasa operatiune care a dus la disparitia efectiva a flotei romane.

Tot TRAIAN BASESCU este cel care a creat la inceputul anului 1990 o vasta retea alcatuita din inalti functionari din Ministerul Transportului in fruntea carora s-a aflat bunul sau prieten Calin Marinescu (Shogunul), dar si din firme romanesti si mai ales straine care au obtinut sute de milioane de dolari din exploatarea si valorificarea flotei romane.

Una dintre cele mai cunoscute componente ale acestei uriase operatiuni de spoliere a avutiei nationale a fost afacerea Petromin- Klaveness (Norvegia) prin care 18 dintre cele mai moderne nave romanesti au fost facute practic cadou firmei norvegiene care la data semnarii contractului cu Petromin, era in pragul falimentului, mai avand in dotare doar cateva vrachiere si nave multifunctionale.

Este de remarcat faptul ca in urma afacerii Petromin Klaveness TRAIAN BASESCU nu a primit numai recompense de ordin material ci a obtinut si diploma de absolvent al cursurilor Avansate de Management in Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al statului norvegian.

Intregul rechizitoriu care a stat la baza inculparii lui TRAIAN BASESCU si a complicilor lui este public si poate fi studiat la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

De altfel ancheta in cazul Flota a inceput inca din timpul regimului Constantinescu, in 2000 secretarul de stat din Ministerul Justitiei, G. Mocuta trimitand la Camera Deputatilor instiintarea cu privire la inceperea urmaririi penale.

In perioada 1996-2000 TRAIAN BASESCU a fost din nou numit Ministrul Transportului.

In acest interval de timp s-a realizat un singur lucru asfaltarea unor sosele nationale care ajunsesera intr-un grad de degradare extrem. Reabilitarea acestor sosele s-a facut cu banii cetatenilor care au fost obligati sa plateasca celebra taxa BASESCU, bani care au ajuns in conturile firmelor apropiate lui TRAIAN BASESCU si PD-ului.

Tot atunci TRAIAN BASESCU a definitivat, cu ajutorul FPS-ului instrainarea flotei romane si a adus, tot impreuna cu FPS-ul, TAROM-ul in pragul falimentului.

SNCFR-ul a fost divizat in mai multe companii, dar asta nu a dus la eficientizarea activitatii, ci doar la distribuirea de functii de directori mai multor clienti politici, compania ramanand in toata aceasta perioada pe primul loc pe lista datornicilor la bugetul statului si regia cu cele mai mari pierderi din exploatare.

De asemenea, in perioada 1996-2000, SNCFR a constituit alaturi de Petrom, Renel si Sidex, principala cale de drenare a fondurilor publice catre clientela politica a coalitiei aflata la putere.

Cea mai cunoscuta mostra de jaf a banului public a fost reabilitarea autostrazii Bucuresti-Pitesti. Lucrarile au costat circa 100.000.000 dolari, din care 53,1 milioane dolari credit BERD, iar 44 milioane dolari de la Guvernul Romaniei. La doar o luna de la darea in folosinta a autostrazii, s-a prabusit un pod peste un canal de colectare a apelor, iar dupa 3 luni covorul asfaltic a inceput sa se desprinda asa incit dupa 6 luni gropile acopereau cea mai mare parte din suprafata autostrazii, facand imposibila circulatia si impunand angajarea unor noi lucrari de asfaltare.

Intre 2000 - 2004, activitatea lui TRAIAN BASESCU de Primar General al Capitalei nu a dus la finalizarea nici unuia dintre programele necesare Bucurestilor, desi multe din aceste programe au fost subiecte de campanie electorala. Curatenia orasului, asfaltarea si reabilitarea strazilor, fluidizarea circulatiei, reabilitarea retelei de apa si canalizare, constructia de locuinte sociale, repararea scolilor, toate sunt bile negre pentru Primarul General al Capitalei dupa patru ani de mandat.

3. POLITICIANUL

TRAIAN BASESCU si-a inceput activitatea politica, in 1991 cand a fost numit Ministru al Transporturilor in Guvernul Roman.

In 1992 cind s-a produs scindarea FSN in doua tabere, in jurul lui Ion Iliescu si in jurul lui Petre Roman, TRAIAN BASESCU a ales tabara Roman.

Adevarata afirmare politica a lui TRAIAN BASESCU a inceput insa in 1996. Cu cateva luni inaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 1996, cand fiind acuzat de adversarii politici ca este principalul vinovat pentru disparitia flotei, a facut un gest foarte spectaculos, demisionand din functia de Deputat, renuntand astfel la imunitatea parlamentara si punandu-se la dispozitia justitiei.

In realitate acest demers politic, care i-a atras foarte multa simpatie in randurile electoratului, a fost foarte bine calculat, TRAIAN BASESCU stiind foarte clar ca timpul scurt ramas pana la alegeri, nu permitea organelor de ancheta sa definitiveze un dosar extrem de amplu cum era si este dosarul Flota. Mai mult decat atat, TRAIAN BASESCU a obtinut numirea ca Director de campanie electorala al lui Petre Roman, si primul loc pe lista de candidati ai PD pentru Camera Deputatilor in judetul Vaslui.

In acest mod TRAIAN BASESCU si-a asigurat o altfel de imunitate, stiind foarte bine ca nici un organ de ancheta nu va avea curajul sa-l aresteze pe directorul campaniei electorale ale unuia din primii trei candidati la Presedentie , si pe unul dintre cei mai mediatizati candidati ai opozitiei din acea vreme, in conditiile in care toate sondajele indicau ca PD-ul va participa la guvernare dupa alegerile din 1996. TRAIAN BASESCU a considerat ca actionand astfel are sanse sa inchida o data pentru totdeauna chestiunea Flota atat din punct de vedere mediatic cat si juridic.

Dupa alegerile din 1996, TRAIAN BASESCU este numit Ministru al Transporturilor in Guvernul Ciorbea.

Activitatea ca Ministru a lui TRAIAN BASESCU din perioada 1997-2000 am prezentat-o sintetic mai sus, dar foarte importanta a fost activitatea politica a acestuia din perioada respectiva.

Initial TRAIAN BASESCU s-a plasat in randurile baronilor PD, alaturi de Victor Babiuc, Radu Berceanu, Bogdan Niculescu-Duvaz, Alexandru Sassu, oameni care au constituit trupa de soc a lui Petre Roman in disputa cu adversarii politici din PDSR, dar si din CDR.

TRAIAN BASESCU s-a remarcat rapid ca varful de lance al PD-ului, in lupta cu colegii din coalitie.

Prima victorie importanta a fost schimbarea Primului Ministru Victor Ciorbea, in primavara anului 1998, actiune inceputa de TRAIAN BASESCU in decembrie 1997 prin declansarea crizei guvernamentale.

TRAIAN BASESCU a stiut sa exploateze foarte bine aceasta victorie, asigurandu-si o imagine de luptator pe scena politica romaneasca, locul doi in partid, dar mai ales locul doi in Guvernul condus de Radu Vasile.

Din acest moment si pana la alegerile din 2000 TRAIAN BASESCU a sustinut in permanenta o stare de conflict in cadrul coalitiei de guvernare, initiind dispute cu colegii de Guvern, dar si cu alti lideri ai partidelor aflate la putere,Valeriu Stoica, Radu Sarbu, Andrei Marga, Nicolae Noica, Traian Remes, Varujan Vosganian, Ion Diaconescu, Emil Constantinescu, Mugur Isarescu, Theodor Stolojan etc. TRAIAN BASESCU a reusit in acest mod sa-si creeze o notorietate foarte mare, fiind zilnic prezent pe micul ecran, si pe prima pagina a ziarelor, dar si o imagine de personaj politic fara scrupule, rau de gura, pus in permanenta pe harta si care nu se da in laturi de la nimic pentru a-si atinge scopurile.

La inceputul anului 2000, in vizorul sau a intrat si Petre Roman cu care a avut mai multe dispute publice, alimentand astfel ideea ca el, TRAIAN BASESCU este de facto numarul unu in partid si pregatind debarcarea lui Petre Roman din fruntea PD. In acest context trebuie privita si strategia adoptata de TRAIAN BASESCU inainte de alegerile locale din 2000 cand desi a fost solicitat sa candideze la Primaria Capitalei , de catre Petre Roman, inca din februarie 2000, a refuzat in nenumarate randuri, dar in paralel a incurajat desemnarea de catre PD a unui candidat lipsit de orice sansa. Pe acest fond, cand dupa aparitia mai multor sondaje de opinie dezastruoase pentru PD, insistentele pentru a accepta sa candideze au crescut, TRAIAN BASESCU a acceptat sa se inscrie in cursa pe 5 mai 2000, exact in ultima zi in care se mai acceptau candidaturile.

Prin aceasta manevra TRAIAN BASESCU si-a creat imaginea de salvator al Partidului Democrat, demarand practic actiunea de inlaturare a lui Petre Roman din functia de Presedinte PD.

Pentru aceasta s-a autoimpus ca Director al campaniei electorale a lui Petre Roman, pozitie din care l-a sabotat pe acesta sistematic, asta facand ca P. Roman sa obtina in toamna anului 2000 de 3 ori mai putine voturi decat PD, partidul pe care Roman il reprezenta. Este de notorietate faptul ca mai multi sefi de filiale ale partidului au fost sunati de TRAIAN BASESCU care le-a cerut sa se concentreze exclusiv pe campania parlamentara, in detrimentul celei prezidentiale a lui Petre Roman.

Apoi in anul 2001 s-a folosit de liderii din PD Berceanu, Duvaz, Sassu, Simona Marinescu pentru a obtine voturile congresului PD, inlocuindu-l astfel din functia de Presedinte PD pe Petre Roman.

La acelasi congres, imediat dupa ce a fost numit Presedinte al PD , si-a sacrificat aliatii amintiti mai sus, niciunul dintre ei nu au mai obtinut functiile promise in conducerea PD.

De atunci toti liderii marcanti ai PD, cu exceptia lui Radu Berceanu au parasit partidul condus de TRAIAN BASESCU din cauza stilului dictatorial pe care acesta l-a impus in conducerea partidului.

In perioada 2001-2004 TRAIAN BASESCU si-a folosit pozitia de Primar General al Capitalei pentru a-si impune o noua imagine publica, aceea de unic adversar al partidului de guvernamant, pregatindu-si astfel ascensiunea spre cea mai inalta demnitate in stat, functia de Presedinte al Romaniei.

Lansarea acestei adevarate campanii a fost facuta de TRAIAN BASESCU printr-o declaratie care-i defineste stilul de a face politica, acuzandu-l pe Adrian Nastase.

In continuare TRAIAN BASESCU a purtat un razboi de gherila cu Adrian Nastase, razboi care pe fondul nemultumirilor sociale si al deteriorarii imaginii PSD i-a atras o simpatie tot mai larga in randurile populatiei.

In final singurul obstacol in fata nominalizarii sale ca reprezentant al Aliantei PNL-PD in cursa prezidentiala l-a reprezentat Theodor Stolojan, candidatul desemnat al aliantei.

TRAIAN BASESCU a reusit, sa-l determine pe acesta sa se retraga din cursa pentru Presedentia Romaniei si din viata politica, cu numai trei saptamani inaintea campaniei electorale, in urma unei intense actiuni de constrangere, de manipulare si de santajare a lui Theodor Stolojan.

4. AFACERISTUL

In intreaga sa activitate TRAIAN BASESCU a fost calauzit de doua teluri : ascensiunea in ierarhia sociala si inavutirea.

Daca pentru atingerea primului tel s-a folosit de relatia privilegiata cu Securitatea pana in 1989 si de activitatea politica ulterior, pentru inavutire a considerat ca orice metoda este permisa.

In continuare va vom prezenta numai o parte din afacerile necurate care au creat bunastarea familiei BASESCU.

In 10-01-1980 lui TRAIAN BASESCU, pe atunci ofiter angajat la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanta, i s-a repartizat din fondul locativ de stat un apartament cu 4 camere plus dependinte, situat in Aleea Zmeurei nr. 2, bl. U, sc. A. Cum la acea data familia sa se compunea din sotie si un copil, repartizarea s-a facut cu incalcarea normelor legale in vigoare pentru ca avea dreptul la doar 2 camere).

In 26-05-1992 TRAIAN BASESCU a cumparat locuinta respectiva, pe baza contractului nr. 1415 achitand pe loc suma de 140.000 de lei. In 10 ianuarie 1991 Primaria Capitalei, cu adresa nr. 118053, a pus la dispozitia Ministerului Transporturilor apartamentul nr. 4 din strada Argentina nr. 2, bl.12, et. 2 (Piata Victoriei). Acest apartament a fost ocupat de TRAIAN BASESCU.

In 22.08.1991, TRAIAN BASESCU a renuntat la apartamentul din strada Argentina si a primit in aceeasi zi, cu aprobarea lui Petre Roman, repartitie pentru imobilul de lux din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 prin comunicarea Secretariatului General nr. 15/4086/1991. In baza acestor acte ICRAL Herastrau a intocmit contractul de inchiriere 60165 din 28 august 1991.

Asa cum rezulta din Adresa 1888 din 21 iulie 1991 a Ministerului Transporturilor, la acea data TRAIAN BASESCU isi avea domiciliul stabil in Constanta. In aceste conditii, conform Legii 5/1973 nu i se putea repartiza o locuinta intr-o alta localitate cu incheierea contractului pe durata nedeterminata (putea beneficia, eventual, doar de o locuinta de serviciu).

Contractul de inchiriere pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 era nul de drept deoarece - conform Legii 5/1973 - o persoana fizica nu putea detine, in acelasi timp, doua locuinte proprietate de stat.Astfel, daca TRAIAN BASESCU impreuna cu familia si-ar fi stabilit domiciliul in Bucuresti, inainte de a i se incheia contractul pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor ar fi trebuit sa faca dovada ca a predat apartamentul din Constanta, Aleea Zmeurei, dar asa cum am aratat acest apartament nu numai ca nu a fost predat statului, ci a fost chiar cumparat de TRAIAN BASESCU un an mai tarziu.

In 1997 motivand ca imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 este revendicat de fostii proprietari, TRAIAN BASESCU a solicitat in calitate de Ministru al Transporturilor atribuirea unei locuinte de protocol. RAAPPS i-a repartizat pentru perioada mandatului de ministru locuinta din B-dul Maresal Prezan nr. 4. In realitate, Primarul General al Capitalei nu numai ca nu a parasit imobilul din B-dul Aviatorilor nr. 57, dar, in 1998, Directia de Administrare a Fondului Imobiliar i-a prelungit contractul de inchiriere pana in 2004.

Chirias la propria Primarie, in vila din B-dul Aviatorilor nr. 57, TRAIAN BASESCU a solicitat RAAPPS, in 2000, prelungirea contractului de inchiriere pentru apartamentul din B-dul Maresal Prezan nr. 4. Solicitarea Primarului General nu era una legala, intrucat pierduse calitatea de demnitar, dar la interventia ministrului PSD, Serban Mihailescu, RAAPPS i-a prelungit contractul de inchiriere.

In 9 august 2000, TRAIAN BASESCU a cumparat un teren intravilan de 3.700 de metri patrati, situat in Aleea Privighetorilor, pe care a platit pe loc 1.483.244.000 lei. O adevarata afacere, avand in vedere ca a reusit sa achizitioneze cu numai 50.000 de dolari un teren de 3.700 de metri patrati in Baneasa, cumparand cu 13 dolari metrul patrat de teren, care in ofertele agentiilor imobiliare era cotat la peste 100 de dolari.

Cel care i-a vandut lui TRAIAN BASESCU terenul din Baneasa la acest pret derizoriu este Costel Casuneanu, om de afaceri care avea peste 100 de TIR-uri, o fabrica de parchet, o benzinarie si o statie de service auto in comuna Oituz.

Explicatia acestei afaceri imobiliare este ca pe vremea cand era ministru al Transporturilor, Traian Basescu i-a facilitat lui Casuneanu( pe spinarea romanilor) obtinerea de autorizatii de transport complet scutite de taxe pe destinatiile Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia si Franta.

La sfarsitul anului 2003 TRAIAN BASESCU a vindut terenul din Baneasa pe care-l achizitionase si a cumparat o vila pe soseaua Bucuresti-Ploiesti pentru care a achitat pe loc suma de 280.000 de dolari.

TRAIAN BASESCU a trecut-o in mod fictiv pe numele ficei sale Ioana, pentru a nu fi obligat sa justifice in fata legii provenienta banilor cu care a achizitionat- o.

TRAIAN BASESCU mai detine un apartament de 370 de metri patrati intr-o vila de lux in zona Foisorul de Foc din Bucuresti, pe strada Stefan Mihaileanu, nr. 2, achizitionat in 2002 si achitat pe loc.

In 1994 TRAIAN BASESCU a infiintat impreuna cu alti patru asociati firma Triton Company, la care el detine 20% din actiuni. La aceasta firma asociat si administrator este Ionescu Dumitru, cel care i-a precedat lui TRAIAN BASESCU in functia de sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers si fost ofiter de Securitate. Cenzorul permanent al firmei Triton Company este Nicolae Varzaru, fost contabil al Clubului Dinamo, implicat in fraudarea Clubului alaturi de Vasile Ianul.

Triton Company a fost infiintata la un an dupa Triton Grup srl, firma care ii are ca asociati pe ofiterul acoperit Ionescu Dumitru si pe Branza Paul, un alt prieten foarte bun al lui TRAIAN BASESCU. Branza Paul este si el asociat cu TRAIAN BASESCU la Triton Company , unde este si administrator.

O alta firma la care TRAIAN BASESCU era de data aceasta asociat unic si care era administrata de sotia sa Maria este M.T. Vega Transport srl, firma care a fost infiintata in 1996 si aparent, nu a functionat niciodata.

TRAIAN BASESCU a declarat intotdeauna ca veniturile sale provin dintr-o afacere cu inghetata: Prod Cros srl, la care asociat nu este el, ci sotia lui, Maria Basescu, cu 20% de procente din beneficii si pierderi si fratele lui, Mircea Basescu, cu 39% de procente din beneficii si pierderi. Firma Prod Cros srl a achizitonat in 1994 fabrica de inghetata, printr-un credit extern luat prin Banca Agricola, credit pe care nu l-a rambursat in totalitate, restantele de plata fiind ulterior preluate la datoria de stat(platite ulterior de romani).

Cea de a patra firma a familiei BASESCU, AMC Cros srl este o firma de produse lactate, care o are ca actionar pe Maria Basescu, cu 20% din profit si pierderi. Aceasta firma a fost infiintata, in 1994, odata cu Prod Cros srl, de catre Maria Basescu si Mircea Basescu. Familia BASESCU detine exact acelesi procente ca la Prod Cros srl: Maria Basescu 20% si Mircea Basescu 39%. Ceilalti actionari sint, la fel ca la Prod Cros srl, cei doi oameni de incredere ai lui TRAIAN BASESCU: Anca Ivascu 39% si Dumitru Scaiceanu 2%. Anca Ivascu este sora lui Aurelian Ivascu, membru PSD, consilier local la Constanta , apropiat al lui Radu Mazare.

TRAIAN BASESCU a introdus-o pe Anca Ivascu si intre actionarii de la Aliment Murfatlar srl, unul dintre principalii sponsori ai campaniei electorale a Partidului Democrat si a lui TRAIAN BASESCU.

In anul 2001 TRAIAN BASESCU figura printre actionarii persoane fizice la Banca Comerciala Unirea alaturi de seful Directiei de Supraveghere Bancara Nicolae Cinteza, si de Cristian Burci, patronul de la Prima TV, ca actionar majoritar figurand un grup de firme rusesti.

Bilanturile oficiale depuse de toate aceste firme la Registrul Comertului nu justifica nici pe departe investitiile imobiliare ale familiei BASESCU si asta explica de ce fostul Primarul General incearca sa-si camufleze averea trecand-o pe numele rudelor.

La fel de greu de justificat insa sunt si cheltuielile exorbitante facute de fiica lui TRAIAN BASESCU, Ioana care a deschis un magazin de lux in incinta hotelului Hilton din Bucuresti. Magazinul si investitia totala facuta de fiica lui TRAIAN BASESCU este estimata la 1.000.000 de euro.

Prin intermediul fratelui sau Mircea Basescu, TRAIAN BASESCU este implicat intr-un mare numar de afaceri in Constanta. In 1991, pe cind era Ministru al Transporturilor, TRAIAN BASESCU a infiintat la Constanta firma Star Sea Co srl. La fel ca la Prod Cros srl si la AMC Cros SRL, TRAIAN BASESCU detine aceasta firma prin intremediul fratelui sau Mircea Basescu si a lui Anca Ivascu.

Tot prin Mircea Basescu si Anca Ivascu, TRAIAN BASESCU a infiintat in 2001 la Constanta firma Miral Cross Ships Supply srl, care se ocupa de activitati anexe transporturilor pe apa. In 2002, pe numele lui Mircea Basescu, a fost infiintata firma de consultanta MB Consult Company srl. Fratele lui TRAIAN BASESCU detine in totalitate aceasta firma, fiind si unicul ei administrator.

In activitatea sa de Ministru al Transporturilor si de Primar General al Capitalei, in afara de afacerea Flota numele lui TRAIAN BASESCU a mai fost legat de numeroase afaceri dubioase care pot explica situatia materiala infloritoare a familiei BASESCU.

Ca Ministru al Transporturilor TRAIAN BASESCU a initiat si demarat in 1997, o serie de activitati ca dezmembrarea materialului rulant al SNCFR si vinzarea componentelor la fier vechi, curatirea si intretinerea terasamentelor de cale ferata etc., pe care le-a incredintat unor apropiati ai sai. Aceste activitati platite din bugetul Ministerului Transporturilor erau extrem de rentabile, dar mai ales erau imposibil de controlat ulterior sub aspect cantitativ si calitativ, reprezentand o sursa continua de fonduri pentru TRAIAN BASESCU si apropiatii sai. La aceste activitati s-a adaugat incredintarea fara licitatie a lucrarilor de modernizare si asfaltare a drumurilor.

Ca Primar General TRAIAN BASESCU a debutat in 2000, la numai o luna de la investirea in functie cu o operatiune extrem de contestata, demolarea chioscurilor, in urma careia zeci de mii de familii au ramas fara sigurul mijloc de subzistenta. Explicatia acestei actiuni se regaseste in sumele foarte mari de bani primite de TRAIAN BASESCU atat pentru campania electorala din 2000, cat si pentru folosul sau personal, de la doua mari firme de supermarket- uri, Carefour si Billa, interesate in eliminarea concurentei reprezentata de chioscurile care vindeau marfa foarte ieftin.

Alte afaceri care au reprezentat si mai reprezinta surse importante de castig pentru Primarul General sunt -incredintarea lucrarilor de asfaltare exclusiv catorva firme apropiate lui TRAIAN BASESCU, - inchirierea a 648 de WC-uri ecologice a caror intretinere costa 7 miliarde de lei lunar, autorizarea catorva zeci de firme de alimentatie publica sa-si desfasoare activitatea in parcurile Capitalei etc.

O alta operatiune care i-a adus un camision important lui TRAIAN BASESCU a fost afacerea Parcul Bordei-Satul Francez.

Complexul de vile a fost construit la jumatatea anilor '90 pe un teren din Soseaua Nordului care

ulterior a fost revendicat. TRAIAN BASESCU i-a oferit proprietarului (Costel Constanda un apropiat al Vicepresedintelui PD Radu Berceanu), in schimbul terenului revendicat in suprafata de 19.000 de metrii patrati, 3,3 hectare de teren (Parcul Bordei), pe malul lacului Floreasca, in cartierul Primaverii, cea mai scumpa zona rezidentiala a capitalei. Cele 3,3 hectare de teren date in proprietate de TRAIAN BASESCU valoreaza la pretul pietei 33.000.000 de euro (1000 de euro metrul patrat), in conditiile in care terenul primit la schimb de Primaria Capitalei valoreaza numai 9.500.000 de euro, la pretul pietei (500 de

euro metrul patrat).Unde credeti ca s-a dus diferenta de 23.500.000 euro ?

TRAIAN BASESCU se afla in relatii apropiate cu controversatul om de afaceri Frank Timis caruia i-a promis sprijin in Proiectul Rosia Montana , inca din perioada in care era numarul doi in Guvernul Radu Vasile. De aici , intelegeti diligentele din ultima vreme pentru ca Rosia Montana sa fie vanduta repede si pe nimic.....

5. BASESCU SI FLOTA COMERCIALA

a) scurt istoric

- In 1990 intreaga flota maritima a Romaniei era grupata la IEFM NAVROM : Flota de Pescuit Oceanic la Tulcea , Flota de Pescuit Fluvial la Galati ;

- Flota maritima cuprindea 390 de nave, de la cargouri de 3000 de tdw pana la mineraliere de 165 000 tdw;

- Ca tonaj, flota avea in jur de 17 milioane tdw, ocupand locul 7 in lume (depasind flotele unor tari precum Franta si Germania);valoarea de piata a flotei era de 4-6 miliarde de dolari;

- C.L.C.: in terminologia maritima internationala reprezinta titulatura capitan/commandant de cursa lunga; in perioada 1975-1987 promotiile Sectiei Civile a Institutului Superior de Marina nu au mai facut fata la cresterea exploziva a numarului de nave;

- Se va apela fie la ofiteri de marina militara, fie la avansarea rapida a unor ofiteri tineri, eludand gradele pe care acestia trebuiau sa le obtina in prealabil;

- In aceste conditii ajunge Traian Basescu comandant de nava;

Atributiile comandantului:

- este singurul inarmat cu arme de foc la bordul navei

- poate sa hotarasca in orice problema, fara a se consulta cu nimeni;

- poate oficia casatorii;

- poate aresta si incarcera;

- poate decide esuarea sau chiar scufundarea navei;

- La IEFM Navrom Constanta, dupa revenirea din cursa, fiecare comandant trebuia sa prezinte un raport de activitate (in afara Jurnalului de Bord), dupa care se intalnea cu ofiterii de Securitate care raspundeau de intreprinderi;

- Intrevederea nu era consemnata in scris, note scrise dand doar informatorii de la bordul navei;

b) Basescu a facut avere prin urmatoarele metode:

- achizitionarea de alimente in porturi straine, de calitate inferioara, pentru care platea preturi pentru calitate superioara (acest lucru se facea in colaborare cu agentul Navrom din portul respectiv ship-shandler) ;

- tot in intelegere cu agentul, se aprovizionau cu cantitati de motorina si ulei mult mai mici, pentru care plateau preturi mai mari;

- o alta sursa de venituri ilicite era incarcarea devizelor la lucrarile de reparatii ale navelor romanesti din Marea Nordului, unde Basescu era reprezentant Navrom (ofiter acoperit). Basescu a fost in legatura cu colonelul Vasile Stanciu (acum seful Unitatii de Ofiteri Acoperiti din SRI); lista ce urmeaza a fi publicata, fiind planificata de serviciile NATO.

- Una dintre aceste manevre i-a fost fatala lui Basescu, care la sugestia Securitatii va fi retras in 1989 (ordin semnat de contraamiralul Anghelescu);

Dupa unele marturii demne de crezare, in 1989, dupa sinuciderea g-l Milea, in biroul acestuia s-ar fi gasit o Nota prin care se solicita pentru ofiterul acoperit (gradul de capitan) MapN, Basescu Traian , aprobarea de trecere in structurile securitatii (actualul SIE),

- In februarie 1990, Nicolae Vacaroiu aproba vanzarea ca fier vechi a 26 de nave; durata de viata, general acceptata a unei nave este de 25 de ani;

- Dupa acest termen ea mai poate naviga daca indeplineste cerintele Registrului Naval;

- Lansata sub pavilion de complezenta( Panama , Liberia ), nava vanduta initial ca fier vechi mai poate circula ani buni si aduce profituri substantiale;

In 1991, fratele lui Traian Basescu, Mircea Basescu (tot CLC) pleaca in Japonia (port Yokohama) cu un mineralier de 165 000 tdw; De la Yokohama ,Mircea Basescu trimite o telegrama anuntand ca nava s-a stricat si necesita reparatii capitale;

Ministrul Traian Basescu aproba, reparatia costand 1 200 000 de dolari; justificarea banilor s-a facut cu acte dubioase, iar la revenirea in tara nava a intrat in alte reparatii capitale;

c) Contractele de bare-boat:

- alaturi de contractele PETRO-KLAV si ERMIS, contractele bare-boat, aprobate in perioada cat Basescu a fost secretar de Stat si Ministru (guvernele Roman si Stolojan), s-au dovedit un esec total :

- NAVROM (respectiv cele trei companii rezultate din fragmentarea acestuia) pune la dispozitia unei persoane (fizice sau juridice) una sau mai multe nave;

Persoana respectiva asigura managementul acestora (contracte de carausie marfa, plata echipajului, aprovizionarea cu combustibil) ; reparatiile se fac pe socoteala proprietarului, iar profitul se imparte in doua;In urma acestor contracte toate navele au fost pierdute;

Metodele folosite au fost urmatoarele de Basescu&complicii:

a. Reparatii fictive sau devize incarcate;

b. Managerii au indatorat navele (neplatind achizitiile);

c. Managerii, uzand de fals, au pus gaj navele (desi nu le apartineau) si au luat imprumuturi enorme de la banci - contractele de bare-boat, incepute de Traian Basescu si Calin Marinescu (secretar de Stat in perioada cat Basescu a fost ministru) au continuat si sub mandatele ministrilor Paul Teodoru si Aurel Novac; - printre cei care s-au imbogatit din contractele de bare-boat se numara si Adolf Bidea si Gheorghe Bosanceanu.- Calin Marinescu si Gheorghe Bosanceanu au fost comandanti de nave si apropiati ai lui Basescu;

d) Dosarul Flota:

- dosarul Flota instrumentat de PNA nu cerceteaza decat cazul a 16 nave Navrom;
Petromin SA cuprindea Flota Strategica si a rezultat in urma divizarii Navrom; printre vasele strategice se numarau petrolierele si mineralierele;

- navele au fost ipotecate de Christiana Bank Oslo (Norvegia), in favoarea societatii Torvald-Klavenes Oslo, cu care Petromin formase o societate mixta (joint-venture) , Petro-Klav;

- grupul Klavenes a incasat de la Christiana Bank (in contul celor 16 nave romanesti) circa 150 de milioane de dolari; neachitandu- si ratele, navele au fost vandute de banca;

- banca a dat doar 50% din valoarea navelor, prejudiciul adus statului roman fiind de peste 300 milioane de dolari (doar pentru 16 nave!);

- Basescu a fost acuzat de abuz in serviciu, fals intelectual, uz de fals, bancruta frauduloasa, spalare de bani, inselaciune si delapidare;

- Au mai fost acuzati Paul Teodoru, Radu Sarbu si Aurel Novac; s-au sesizat nereguli la toate cele trei companii: Romline, Navrom, Petromin;

- Basescu in calitate de subsecretar de Stat la Subsecretariatul pentru Navigatie Civila, a trimis o ordonanta catre Petre Roman prin care solicita acordarea sumei de 683 000 de dolari din fondul valutar al statului, pentru eliberarea remorcherului romanesc Hercule, arestat in Suez;

- Ulterior, compania Romline condusa de Gheorghe Serescu inchiriaza navele Mangalia, Tutova si Tuzla firmei americane King Shipping Management;

Basescu aproba schimbarea pavilionului pentru care navele sa poata circula sub pavilion cipriot (incalca flagrant legea!);

Partenerul american ,la sugestia lui Basescu , infiinteaza o firma in Cipru, la care inregistreaza cele trei nave inchiriate, desi nu avea nici o legatura cu societatea constanteana Romline.

- Basescu a fost acuzat de implicare in fraudarea cu 100,5 milioane de dolari a Petromin, prin intermediul firmei mixte Minerva Shipping Company cu sediul in Malta;

Cota de participare a fost de 50% Petromin si 50% Ermis Maritime cu sediul in Liberia; contributia partii romane consta in 7 nave si a firmei straine in participare cu contravaloarea reparatiilor si retehnologizarii acestora;

In calitate de ministru al Transporturilor, Basescu ii transmite primului ministru un memoriu de fundamentare pentru aprobarea prin Hotarare de Guvern a participarii Petromin la constituirea societatii mixte (care urma sa aiba profit de 16,2 milioane de dolari, din care 50% ar fi revenit partii romane);

Navele au fost transferate in baza unor documente ilegale (nu au existat procese de predare primire a gestiunii; valoarea din actul de vanzare a unor nave a fost derizorie) si a avut drept consecinta pierderea profitului de peste 6 milioane de dolari; toate cele 7 nave au fost pierdute;

- In cazul Torvald Klavenes (debuteaza in 1990), grupul de firme norvegian face o vizita in portul Constanta; un an mai tarziu (1991), conducerea CNM Petromin ii inainteaza ministrului Traian Basescu un material din care reiesea starea tehnica proasta a navelor companiei;

Solutia avansata era acordarea unui imprumut de 45 de milioane de dolari pentru retehnologizarea a 15 nave; finantarea urma sa fie oferita de grupul de firme Torvald Klavenes; La 14 mai 1991 s-a inregistrat contractul de societate mixta intre AS Klavenes Chartering( Norvegia) si Petromin, cu participarea in parti egale;

In urma unei vizite la Oslo a lui Traian Basescu, in calitate de ministru, ia fiinta firma Petromin Overseas INC, inregistrata in Liberia; prin ordinul lui Basescu, in 1992, navele Carbunesti, Comanesti, Bobalna si Borzesti au fost trecute sub pavilion Liberian;

- Concernul norvegian AS Klavenes Chartering era interesat de asigurarea intereselor sale in zona Golfului Arabiei, compania dezvoltand transport cargo in Saadyat Free Zone Abu Dhabi;

In zona Golfului Persic se joaca interese de rang mondial: GIAT Industries, grup industrial de armament din Franta dorea sa evite falimentul, Rusia cu santierele navale Baltiisky Zavod dorea sa se reintegreze in arena mondiala;

Concernul norvegian a apelat la aparenta retehnologizare a flotei romanesti pentru a o vinde in alta parte; vanzarea navelor romanesti s-a facut pe sume derizorii: vrachierul Bals a devenit Mounth Parnitha (158 158 tdw, construit la Mangalia in 1982) a fost vandut unei firme grecesti pentru suma de 2 100 000 de dolari; - nava Borzesti (64 854 tdw) a fost vanduta pentru 3 500 000 dolari;

Prejudiciul in dosarul Flota este de 324.514.689 USD ( peste 11 miliarde de lei);

Afacerea a fost condusa de Basescu prin asumarea ilegala a functiei de presedinte/director al societatii mixte Petroklav Inc. Bahamas (rezultata din asocierea CNM Petromin cu Torvald Klavenes);

Basescu avea drept de dispozitie si operare in contul bancar al societatii mixte Petroklav, permitand alimentarea nejustificata a acestuia cu suma de 500 000 dolari din creditul Petromin Overseas Inc.

Suma a fost evidentiata in City Bank Londra, ca un transfer intern cu titlu de plata a unei prime de asigurare catre Petroklav Inc. Bahamas pentru nava Baicesti;

Prima de asigurare era in realitate datorata de alta firma: Borom Shipping Londra;Nava Baicesti a fost ipotecata in favoarea Christiana Bank Oslo, obtinandu-se un credit de 4 milioane de dolari; Banii au fost folositi astfel:

a. 3.250.000 $ virate companiei United Dutsch (care nu a existat niciodata);

b. 250.000 $ virati firmei de avocatura Sinclaire Rochev;

..........................................................

Flota romaneasca, disparuta fara urma in triunghiul tranzitiei.

Lista navelor vandute si rebotezate:

Pana în 1990, flota maritima comerciala a Romaniei avea peste 300 de nave, la care se adaugau cele din flota de pescuit oceanic si cea fluviala. Astazi mai sunt doar doar sase nave sub pavilion romanesc.

NR. CRT/ DENUMIRE ACTUALA/ FOSTA DENUMIRE/ ARMATOR/ PAVILION

1.Mizar/ Risnov /Sio Shipping /Adzerbaijan 2.Bai An 5/ Teliuc /Dalian Jifa Bohai /China 3.Bao Yue Da /Baia de Cris /HTM Shipping /China 4.Brave JL /Bechet /Nasco /China 5.Chang Ni /Giurgiu /Mingdong Funing Investment/ China 6.Chun Jiang /Dragomiresti /Greatsources Shipping /China 7.Danning Princess /Baia Noua /Cosco Shanghai /China 8.Frank Zhejiang /Baraolt /Zosco Zhejiang /China 9.Friendly Zhejiang /Basarabi /Zosco Zhejiang /China 10.Graceful Zhejiang /Borcea /Zosco Zhejiang /China 11.Great Zhejiang /Baneasa /Zosco Zhejiang /China 12.Green Zhejiang /Banisor /Zosco Zhejiang /China 13.Hai Xi /Barbosi /Guo Hang Shipping /China 14.He Xin /Sarmizegetusa /Sinotrans Dalian /China 15.Hebei Diligence /Baia de Fier /Hosco /China 16.Hebei Press /Baia De Aries /Hosco /China17.HK Deqin 201 /Albesti /Shanghai Deqin /China 18.Lan Hai Chuang Xin /Baia Sprie /Guangdong Lanhai Shipping /China 19.Mei Shan Gang 9 /Vulcana Bai /Zhejiang Daisan /China 20.New Vega /Leresti /Dalian All Star Ships /China 21.Xin He Shi Ba /Piatra Olt /Qingdao Shipping /China 22.Xin Tong Yang /Moreni /Fujiyan Shipping /China 23.Merea /Borsa /Bulcom Ltd /Cipru 24.Petrolina /Caracal /Columbia Shipmanagement /Cipru 25.Saklas I/ Ciucas/ Pennyluck Shipping/ Cipru 26.Daebo Ace /Nucet /Daebo Shipping CO /Coreea de Sud 27.Goryo 6 Ho /Balota /Hyundai Engineering /Coreea de Sud 28.East Press /Bazias 1 /Press Shipping /Danemarca 29.Lodbrog /Tuzla /Alcatel Submarine Network /Danemarca 30.Al Esraa /Turnu Magurele /Federal Arab /Egipt 31.Egy Link /Amara /National Shipping /Egipt 32.Fast Independence /Tutova /Demline /Egipt 33.Silver Moon /Peris /ABC Maritime /Elvetia 34.Aboudi /Firiza /Osman Shiping LLC /Em. Arabe Unite 35.Al Dhafrah /Bazias 8 /Adnatco /Em. Arabe Unite 36.Al Ruwais /Bazias 6 /Adnatco /Em. Arabe Unite 37.Almezaan /Tarcau /Biyat International /Em. Arabe Unite 38.QSM Coaster /Palas /Qawareb Shipmanagement /Em. Arabe Unite 39.Saad III /Sousa /Saad Steel Construction /Em. Arabe Unite 40.Victoria /Sascut /Marwan Shipping /Em. Arabe Unite 41.Hoburgen /Bazias 5 /Lillgaard /Finlanda 42.Pioneer Sea /Alexandria /Interunity Management Corp /Grecia 43.Andromeda /Gura Ariesului /Tristar management /Grecia 44.Avra /Borzesti /Good Faith Shipping /Grecia 45.Blue Ridge /Polar VI /Eastwind Hellas SA /Grecia 46.Eftihia /Gura Humorului /Tristar Management /Grecia 47.Grand Mirsinidi /1 Decembrie /Stamford navigation /Grecia 48.Lara /Dimbovita /Tassos Shipping /Grecia 49.Natty /Bobilna /Good Faith Shipping /Grecia 50.Ozark /Polar V /Eastwind Hellas /Grecia 51.Pagane /Buhusi /Bulcom Ltd /Grecia 52.Polar /Oltenia /New Shipping Ltd /Grecia 53.Proton I /Bacesti /Merchant Marine /Grecia 54.Saint Mary /Ticleni /Nortech Shipping /Grecia 55.Sea Coral /Carbunesti /Oversas Marine /Grecia 56.Smart I /Bujoreni /Good faith Shipping /Grecia 57.Star B /Grozavesti /Baru Kaha /Grecia 58.Star Hero /Pacea /New Shipping Ltd /Grecia 59.Vigour/ Ovidiu /Polembros Shipping /Grecia 60.Vinashin Metal /Turceni /Tramp MTME /Grecia 61.Nadia /Alba /Blue Sparrow Shipping /Insulele Marshall 62.Ianuk /Troianu /Martinoli Consulting /Italia 63.Angora /Vilcea /Consolidated Bulk /Liban 64.Hummer /Gorgova /Consolidated Bulk /Liban 65.Save /Saveni /Mur International /Libia 66.Amber Vita /Cotesti /Alpha Shipping /Lituania 67.Tuah Sari /Costesti /Tuah Tankers /Malaezia 68.Aiud /Aiud /C. Shell Navigation /Panama 69.Celmera 1 /Tirgu Secuiesc /Celmera Nav Inc /Panama 70.Princess K /Brad /Princess K Navigation /Panama 71.Albatros /Dej /A.N. Mircea Cel Batran /ROMANIA 72.Aris /Satu Mare /Cosena /ROMANIA 73.Claudia C /Tecuci /Mihei Shipping /Romania 74.Eforie /Eforie /Sn CFR /ROMANIA 75.Fate /Tulcea /Mihei Shipping /Romania 76.Golden Aries /Nicoresti /Romanian Maritime /Romania 77.Gramosti /Paltinis /Sammarina Shipping /Romania 78.Histria Crown /Biruinta /Histria Shipmanagement /Romania 79.Histria Diamond /Teleajen /Histria Shipmanagement /Romania 80.Histria Onyx /Turnu Severin /Histria Shipmanagement /Romania 81.Histria Topaz /Bucsani /Histria Shipmanagement /Romania 82.Mangalia /Mangalia /Sn CFR /ROMANIA 83.Mare Nigrum /Somes /Gecomar / ROMANIA 84.Maria C /Calugareni /Romanian maritime /Romania 85.Paico Plataresti /Sammarina Shipping /Romania 86.Sancris /Busteni /Romanian maritime /Romania 87.Sanhope /Horezu /Romanian Maritime /Romania 88.Seaqueen /Titu /Mihei Shipping /Romania 89. Stella M /Moinesti /Romanian Maritime /Romania 90.Susie Husi /Cosena /ROMANIA 91.Dylan /Zimnicea /Baikal Shipping /Rusia 92.Igor Belianski /Telega /Nova Shipping /Rusia 93.Volgograd City /Zlatna /Volgotanker /Rusia 94.Baltic Ace /Cimpina /Samta Shipmanagement /Singapore 95.Hulder /Brazi /Thome Shipmanagement /Singapore 96.Nautica Muar /Arges /Epic Ship Management /Singapore 97.Haj Moneir /Medias /Unimarine management /Siria 98.Maximos /Caransebes /Tabalo R.A. /Siria 99.Mohamad H /Frasin /Phoenicia maritime /Siria 100.Hajer /Macin /SIFN /Siria 101.Iman T /Tusnad /Tartous Shipping /Siria 102.Marwan H /Floresti /Phoenicia Maritime /Siria 103.Omar al Farouk /Draganesti /Otico /Siria 104.Ranim B /Tirnaveni /Rasha Shipping /Siria 105.Venus /Hirsova /Zahra Maritime /Siria 106.Elena B /Bazias 2 /Boluda Grupo /Spania 107.Golina /Segarcea /Polymok Shipping /St. Vincent 108.Hansaland /Bazias 7 /DOL navigator /Suedia 109.Ali Bey /Toplita /Deniz Feneri /Turcia 110.Aras Gaiesti /Bora Denizcilik /Turcia 111.Behice /Rimnicu Sarat /Furtrans Denizcilik /Turcia 112.Cem Pioneer /Ilfov /Sea Pioneer Denizcilik /Turcia 113.Ceren Urkmez /Posada /Furtrans Denizcilik /Turcia 114.Clipper /Mircesti /Cihan Denizcilik /Turcia 115.Deren Pioneer /Govora /Sea Pioneer Denizcilik /Turcia 116.Ergul /Histria /Ermar Denizcilik /Turcia 117.Imbat /Birnova /Bora Denizcilik /Turcia 118.K. Nicolas /Frunzanesti /Sea Pioneer Denizcilik /Turcia 119.Kiana /Feldioara /Sea Pioneer Denizcilik /Turcia 120.Mistral /Odobesti /Bora Denizcilik /Turcia 121.Nazmi C /Medgidia /Canbaz Denizcilik /Turcia 122.Oasis West /Tirgu Lapus /Gulnak denizcilik /Turcia 123.Orhan Ayanoglu /Gostinu /Asli Deniz /Turcia 124.Royal /Riureni /Bora Denizcilik /Turcia 125.Turgut Usta /Tohani /Yagmur Deniz /Turcia 126.Yasar kaptan II /Azuga/ Arzu Denizcilik /Turcia 127.Yasar Kaptan III /Sadova /Arzu Denizcilik /Turcia 128.Daniela /Cimpia Turzii /Pic Shipping LTD /Ucraina 129.Newfane /Reghin /Diamant Co /Ucraina 130.Nika /Hagieni /Pic Shipping /Ucraina 131.Svyataya Aleksandra /Tirgu Frumos /Fedcom Shipping /Ucraina 132.Toulon /Foisor /Vernon Shipping /Ucraina 133.Vikki Costinesti /Pic Shipping /Ucraina 134.Cervine /Bazias 4 /DART Line /UK 135. Cyclopus /Teleorman /IMMS London /UK 136. Halima K/ Filioara/ IMMS London/ UK 137.Lady Bana /Tirgu Neamt /IMMS London /UK 138. Moon Light / Solca / IMMS London /UK 139.Phocine /Bazias 3 /Dart Line /UK 140.Shingal /Filaret /IMMS London /UK 141.Amadeo /Navodari /Ravenscroft Ship management /USA 142. Kimberly/ Bailesti /Eastmark Accociates Inc /USA